Marta, o femeie de 55 de ani din Torino, cu o carieră prestigioasă în domeniul științific și fără probleme de sănătate fizică, a ales să își încheie viața prin suicid asistat într-o clinică din Elveția, lăsând în urmă o familie devastată și multe întrebări fără răspuns.
După ce în ianuarie 2023 și-a pierdut fiul adolescent în urma unei grave patologii, femeia a intrat într-o depresie profundă, iar la un moment dat a hotărât că viața nu mai avea niciun rost pentru ea
Pe 12 octombrie 2023, femeia italiancă a ajuns în secret la un centru medical situat la 15 minute de Basilea, localitate din nordul Elveției, fără ca prietenii sau familia să fie conștienți de decizia ei.
Familia a fost informată despre decesul ei doar prin intermediul unui e-mail care a ajuns în folderul de spam al soțului, iar câteva zile mai târziu, acesta a primit acasă urna cu cenușa soției sale.
Ea i-a trimis un email soțului care era în Canada, dar bărbatul nu l-a citit, deoarece a ajuns în spam: „Dragă Alberto, te-am iubit atât de mult, dar fără fiul nostru viața mea s-a terminat”, i-a scris femeia soțului, conform La Repubblica.
Când a primit un al doilea email cu certificatul de deces, „fără să fie indicate cauzele”, adaugă el, știa deja totul.
Marta, care a suferit profund după pierderea fiului său adolescent în ianuarie 2023, din cauza unei boli degenerative, era în tratament pentru depresie
Familia sa, inclusiv soțul și sora ei, erau încrezători în recuperarea ei. Cu toate acestea, niciun responsabil al clinicii nu a acceptat să discute cu rudele, chiar și după ce au descoperit că Marta inițiase contactul cu clinica respectivă cu trei luni înainte.
Pentru a accesa serviciile clinicii, care a fost fondată în august 2019 de medici, avocați și profesioniști din domeniul științelor sociale, Marta a plătit 10.700 de euro și a prezentat documentele necesare, inclusiv certificatul de naștere și pașaportul.
Această asociație, care se mândrește cu ajutorul acordat ecologistului australian David Goodall în 2018, care a optat pentru sinucidere asistată la vârsta de 104 ani, susține pe site-ul său că dorința de a muri asistat nu depinde exclusiv de prezența unei boli terminale, ci poate fi influențată și de vârstă sau de calitatea scăzută a vieții.
Soțul Martei, un profesionist rezident în Canada, este profund îngrijorat de faptul că familiile sunt complet excluse din procesul de luare a deciziilor în astfel de cazuri. El se întreabă cât de corect este acest lucru.
În iulie, familia a aflat pentru prima dată despre intențiile Martei și a încercat să o convingă să renunțe la idee. Deși Marta i-a asigurat că a abandonat planul, pe 12 octombrie, cu o oră înainte de moartea ei, avocatul său a primit un SMS de la un număr anonim cu ultimele ei dorințe:
„Te rog să mergi acasă la mine – i-a scris Marta – deconectează utilitățile, dă-mi hainele mele de pomană și încredințează urna cu cenușa fiului nostru soțului meu”.
Soțul, aflat în Canada, a fost alertat și a încercat să ia legătura cu autoritățile italiene, dar a fost prea târziu. El a primit acasă urna cu cenușa soției sale și un certificat de deces fără detalii despre cauzele morții.
Această poveste tragică ridică întrebări serioase despre etica și legalitatea practicilor de suicid asistat, în special în ceea ce privește rolul și drepturile familiilor celor implicați.
