După 23 de ani în Italia, o româncă s-a întors definitiv acasă: „Sistemul sanitar italian m-a abandonat!”

După 23 de ani petrecuți în Italia, o româncă s-a întors în acest an acasă, aducând cu ea o valiză plină de experiențe și emoții, precum și o viziune nouă asupra vieții.

Scriitoare de proză și poezie, cu mai multe cărți publicate, Camelia Morda Baciu a împărtășit gândurile sale profunde despre repatriere, adaptare și identitate într-o postare pe profilul ei de Facebook:

„Anul repatrierii a fost pentru mine un moment de cotitură”, a specificat ea. „După aproape un sfert de secol în Italia, mi-am regăsit rădăcinile acasă.”

În luna mai a anului 2023, scriitoarea Camelia Morda Baciu s-a reîntors la casa părintească, lăsând în urmă viața de emigrantă pentru a se reconecta cu trecutul și prezentul său în România.

„Nu m-am dezrădăcinat niciodată cu adevărat”, mărturisește ea. „Legăturile mele cu România au rămas întotdeauna puternice.”

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

Reflectând asupra vieții sale în Italia, ea observă că, deși a avut momente frumoase, s-a confruntat și cu provocări:

„Mi s-a spus: Ai lăsat tu traiul bun de acolo și ai venit la nebunia de aici! Nu prea mai e bun traiul pe niciunde, cu tot ceea ce se întâmplă în ultimii ani la nivel mondial: pandemie, războaie, scumpiri, mafie etc.

Am auzit des expresia: La noi te mănâncă birocrația. Poate că norocul meu este să mă reîntorc dintr-o țară unde cam tot așa se mișcă lucrurile.

Da, dar sistemul de sănătate este mult mai bun în străinătate. Păi, asta a fost scânteia care a aprins dorința de repatriere, când sistemul sanitar italian m-a abandonat și mi-am salvat viața apelând la un privat, deci tot cu bani din buzunarul meu”, a povestit Camelia Morda Baciu.

Repatrierea nu a fost lipsită de dificultăți: „Da, sunt lucruri în România care nu funcționează bine, dar s-au făcut progrese în toate domeniile. Sunt optimistă pentru viitor.”

Cu toate acestea, nostalgia după Italia rămâne: „Uneori îmi lipsește casa mea din Italia, plimbările prin Roma, mâncarea meridională, prietenii de acolo.”

Dar, în ciuda acestor dorințe, ea este fermă în decizia sa: „Nu regret alegerea făcută. Cel puțin știu că nu voi avea remușcări mai târziu, că mi-am abandonat părinții atunci când aveau nevoie de mine.”

Sfaturile ei pentru viitorii repatriați sunt pline de înțelepciune. Ea subliniază importanța adaptării și a aprecierii frumuseților și calităților României:

„Să nu vă întoarceți cu fițe că aici nu găsiți mozzarella di bufala ca în Campagna, pizza ca la Napoli, paella ca în Spania sau alte mâncăruri specifice țării de unde veniți. Se găsesc de toate și aici, evident, cu o altă calitate. Însă, avem calitate și în multe produse românești. Mai ales dacă vizitezi numeroasele locuri minunate din țara noastră, realizezi cât de frumoasă este.”

În final, ea reflectă asupra conceptului de fericire și a ceea ce înseamnă să fii acasă:

„Dacă mă întrebați dacă sunt fericită acasă, vă răspund cu ceea ce mi-a spus un prieten: Fericirea nu e continuă, e o stare de moment. Fluturele se bucură de ea doar o zi, pentru că doar atât durează viața lui. Viața noastră e mai lungă. Închei cu sintagma An nou fericit! Alegeri inteligente și repatrieri fără regrete! La mulți ani tuturor!”