După mulți ani în Italia mi-am îndeplinit visul, cel de a mă întoarce în România

Trăiesc un vis pe care mi l-am dorit de mulți ani și de curând am avut curajul de a face primul pas spre îndeplinirea lui. Cel de a mă întoarce în România, de a lăsa străinătatea străinilor și de a mă bucura din nou de meleagurile noastre frumoase și de pâinea cea bună de acasă.

Mă simt extraordinar de bine, simt că renasc, trăiesc un vis pe care l-am avut în minte și în suflet ani de zile. Recunosc că mi-a fost greu să mă desparte de Italia, însă mă bucur foarte tare acum de alegerea pe care am făcut-o.

În România mă simt cu adevărat acasă, mă simt liberă, suntem cu toții la fel, suntem români! Nu există niciun fel de discriminare, nimeni nu te privește cu superioritate și nu e nevoie să pui privirea în pământ pentru că „mai întâi italienii”, așa cum sună un slogan populist în aceste timpuri prin Italia.

Și în România poți trăi liniștit și fără grija zilei de mâine cu anumite condiții: să fii harnic, să ai inițiativă, să fii dispus să schimbi locul de muncă și chiar meseria dacă cea veche nu mai dă roade, să te dezvolți pe plan profesional și personal. Este adevărat că majoritatea salariilor sunt mai mici ca în Occident, dar lumea trăiește totuși decent, pentru că multe prețuri sunt mai mici, iar românii își permit să își cumpere o casă, să-și trimită copiii la școli, să meargă într-un concediu, etc.

Ce-i drept este că majoritatea au rate, dar la fel este în toată Europa, eu de exemplu nu cunosc niciun italian care să nu aibă măcar o rată sau datorii la stat. Și ei trăiesc cu rate, case în rate, mașini, televizor, telefon cu abonament care tot în rate îl achiziționează, chiar și vacanțele și le plătesc în rate! Nu toți italienii își permit să aibă casa lor, mulți locuiesc cu chirie, de ce luăm mereu ca exemplu nivelul de trai al lor și uităm că și noi am putea trăi la fel de bine acasă la noi?

Mai ales acum, când în România nu ai stresul pierderii locului de muncă, pentru că ești rugat să muncești! Pentru că în țara ta nimeni nu este „mai întâi” de tine, tu ești pe primul loc și ai mereu posibilitatea de a evolua, ești rugat să evoluezi, să crești, să devii valoros, să alegi ceea ce îți place. Trebuie doar să vrei! În Brașov este plin de cursuri gratuite pentru șomeri, poți să alegi jobul care îți place, nu ești obligat să te mulțumești cu ce nu le convine altora. Iar dacă ești o persoană cu inițiativă și spirit antreprenorial, ai posibilitatea să obții fonduri europene. Așa ai oportunitatea să îți creezi afacerea ta și să nu mai fii angajatul nimănui.

Nu o să vină nici Dragnea, nici Iohanis și nici Dumnezeu la ușă să îți zică ce ai de făcut cu viața ta, nu mai da vina pe politică sau pe orice altceva! Tu alegi! Tu decizi!

Fetița mea, în vârstă de 7 ani, deși este născută și crescută în Italia, este foarte încântată de România. Abia așteaptă să înceapă școala, deja și-a făcut o mulțime de prieteni, încă din primele zile. În România vin copiii la tine și îți propun: „Vrei să te joci cu mine, vrei să fii prietena mea?”
Pentru că așa suntem educați și crescuți, să fim sociabili, deschiși, să acceptăm pe ceilalți, fără aere de superioritate că „mai întâi unii” și mai pe urmă ceilalți.

Cu siguranță sunt și multe lucruri care nu funcționează în România, dar vă spun din experiența anilor petrecuți în străinătate că perfect nu este pe nicăieri. Și în Italia se fură, lași mașina în fața blocului și dimineața nu știi dacă o mai găsești, și în Italia se întâmplă violuri, crime, și în Italia e nevoie să ai cunoștințe pentru un job mai bun, și în Italia mor oameni prin spitale din cauza unor medici incompetenți, și în Italia trebuie să plătești o vizită medicală dacă vrei să beneficiezi de ea mai repede, dacă nu, poți aștepta și un an uneori, și în Italia ai șanse să mori dacă nu ai bani în buzunar. Și în Italia politica e varză, poate mai varză decât la noi!

Trebuie să mai învățăm să vedem și lucrurile bune despre noi și țara noastră, de multe ori ne desconsiderăm de unii singuri și refuzăm să vedem și frumosul de sub ochii noștri. Nu se merită să stai în străinătate doar de „dragul” de a sta. Nu se merită să stai pe-acolo deprimat că nu ai un loc de muncă. Nu se merită să stai să te milogești pentru un job pentru care până la urmă primești doar câteva sute de euro din care la sfârșit de lună nu se știe cât îți mai rămâne. În Italia sunt salariile mai mari, dar și preturile sunt pe măsură.
Se merită doar dacă reușești să pui deoparte ceva bănuți, dacă nu, întoarce-te în țara că că e mai bine.

Acum depinde de fiecare. Există și familii de români care stau bine prin țările pe unde au imigrat, au joburi importante, salarii decente, însă eu cunosc și foarte mulți care abia fac față cheltuielilor, plus că se îmbolnăvesc din cauza stresului.

Cine vrea, poate oriunde. Chiar și în România. Cunosc un domn care are aproape 60 de ani, muncea în Italia cu ziua, când lucra, când nu, ajunsese să trăiască din mila oamenilor. Are familia în România și la un moment dat a decis să se întoarcă. Din prima săptămână s-a angajat la Leroy Merlin, este mulțumit de salariu, trăiește acasă la el, nu plătește chirie și nu mai vorbesc de demnitatea pe care în sfârșit și-a regăsit-o.

Trebuie să ai doar puțin curaj să faci primul pas. Un pas spre întoarcerea acasă!

Mihaela Parlac

Mihaela Parlac în România
 
 
Formația Ritmix din Torino