Dr. româncă Roxana Dronca, fost medic oncolog al Clinicii Mayo din orașul american Rochester (Minnesota), s-a mutat în Jacksonville (Florida) împreună cu soțul său, Șerban, și cele două fiice, Maya și Natalie, în anul 2018.
După ce și-a pierdut fiica în vârstă de 7 ani, Maya, din cauza unei tumori rare pe creier, doctorița de naționalitate română, în vârstă de 49 de ani, nu era sigură că își va putea continuă cariera dar, în cele din urmă, a revenit mai hotărâtă ca niciodată să lupte împotriva cancerului.
Într-un interviu acordat publicației jacksonville.com, dr. Roxana Dronca a povestit cum a reușit să treacă peste suferința sfâșietoare a pierderii primului său copil
Încă de la o vârstă fragedă, fiica sa, Maya, știa ce vrea să fie când va fi mare – doctor, la fel ca mama ei. Cu ani în urmă, fetița începuse deja să se gândească la viitor, imaginându-și că va prelua într-o zi îngrijirea pacienților mamei sale, ajutându-i să facă tot posibilul pentru a învinge cumplita boală care este cancerul.
Maya și-a dat seama că nici măcar nu avea nevoie să meargă la facultatea de medicină, deoarece ea s-a născut pregătită pentru această muncă, după cum a mărturisit mama ei. „Ea răspundea cu inițialele MD, era deja medic”, și-a amintit mama ei.
Roxana Dronca și familia sa au petrecut aproximativ un deceniu din viață la Clinica Mayo din Rochester. Acolo, ea a devenit președintele secției de Hematologie/Oncologie și director al Centrului Extins de Cancer al Clinicii Mayo. Suficient să înțelegem că doctorița româncă și-a petrecut o mare parte din viața de adult cufundată în toate problemele legate de cancer.
De la extaz la agonie
La începutul anului 2020, Maya era o minunată copilă de 6 anișori, aparent sănătoasă, dar la un moment dat cu unele simptome care nu aveau sens. Mama ei și-a imaginat de atunci scenariul cel mai rău. Se temea că este vorba de o tumoare pe creier.
Toți cei din jurul său au încercat să-i alunge gândurile negative, motivând că datorită profesiei de medic oncolog mintea ei i-ar fi sugestionat teribila presupunere, dar că ar putea fi vorba de o afecțiune mai puțin gravă.
Simptomele au persistat câteva săptămâni și, pe 31 ianuarie 2020, fetița a ajuns la camera de urgență, unde dr. Dronca și-a rugat colegii să-i facă un RMN. Când neurochirurgul i-a arătat imaginea pe un ecran, îngrijorata mamă s-a uitat la ea și a leșinat. „Știam. Mi-am dat seama și am știut”, a mărturisit doctorița de origine română.
Și chiar a fost mai rău decât se temea. Fetița ei avea o tumoare cerebrală inoperabilă – atât de rară încât există doar câteva cazuri publicate în literatura medicală de specialitate. Ca medic oncolog, știa ce înseamnă toate informațiile din fața ei. De asemenea, știa că nu poate să accepte asta.
„Am lăsat totul deoparte și mi-am spus că o să lupt cu toate mijloacele”, a explicat ea.
Maya s-a întors în locul unde s-a născut, Clinica Mayo din Rochester. În aprilie 2020, în timp ce lumea se confrunta cu începutul pandemiei, First Coast News a publicat un episod, „Tell Me Something Good”, despre Maya sărbătorind încheierea a șase săptămâni de radio și chimioterapie.
Povestea includea un videoclip cu această fetiță adorabilă care zburda pe coridoarele spitalului, purtând o panglică în păr și o cămașă cu fluturi, țopăind bucuroasă în aplauzele personalului medical.
Aceea a fost o zi bună. Dar trebuia să fie îngrozitor de dulce-amăruie pentru o mamă care știa prea bine că vor urma zile mai puțin bune. Maya a împlinit vârsta de șapte ani puțin mai târziu, continuând ulterior tratamentul în Jacksonville, la Spitalul de Copii Nemours.
„A suferit foarte mult în ultimele șase luni”, a povestit cu lacrimi în ochi Roxana Dronca. „Nu putea vorbi, nu putea merge, nu putea înghiți, nu putea face nimic. M-a făcut să înțeleg la un nivel mult mai profund prin ce trec pacienții noștri, prin ce trec îngrijitorii lor, prin ce trec familiile lor”.
Pe 22 aprilie 2021, la aproximativ un an și jumătate după aflarea diagnosticului, Maya Dronca a pierdut lupta cu boala sa rară și necruțătoare.
Pentru mama ei, pierderea a fost atât de devastatoare încât a făcut-o să se întrebe dacă își mai poate continua cariera. „Imediat după ce a murit, credeți-mă, m-am gândit să renunț. Nu credeam că voi avea puterea să mă întorc la lucru”, a mărturisit greu încercata mamă.
Roxana a vrut inițial să devină medic cardiolog
Dr. Dronca nu plănuia să se specializeze în tratamentul cancerului. Crescută și școlită în România, ea și-a dorit să fie medic cardiolog, la fel ca sora ei mai mare.
Acesta era încă planul când a emigrat în Statele Unite și a început rezidențiatul la Spitalul William Beaumont din Michigan. Din pură întâmplare sau soarta a făcut ca prima ei tură să fie în domeniul oncologiei.
„Am fost repartizată la un oncolog uimitor, dr. Jeffrey Margolis. Sunt mereu recunoscătoare pentru mentoratul său”, a recunoscut dr. Dronca. Ea a admirat la dr. Margolis cât de mult îi păsa de pacienții săi și cât de mult avea genul de minte științifică și iscoditoare care căuta mereu următorul progres, următoarea graniță în lupta împotriva cancerului.
La fel și ea, și-a dezvoltat propria conexiune cu pacienții săi și, în cele din urmă, și-a dat seama că asta vrea să facă în cariera ei. Nu a pus niciodată la îndoială această carieră. Până când a pierdut-o pe Maya.
O groaznică primă zi înapoi la serviciu
După teribila sa pierdere, dr. Roxana Dronca s-a întors la muncă. În prima zi i-a fost foarte frică, mai frică decât îi fusese în prima zi de studii la facultatea de medicină sau în prima zi de rezidențiat. Nu știa cum va reacționa când s-ar întâlni cu un pacient care se confruntă cu cancerul, așa cum însăși a mărturisit.
Și-a amintit că a intrat în salon pentru a-și vedea primul pacient, o femeie pe care o mai văzuse în trecut. Pacienta a văzut-o, a început să plângă și a spus: „Sunt atât de bucuroasă că te-ai întors. Tu ești doctorița mea, nu știu ce m-aș face fără tine”. Atunci a realizat încă o dată că era menită să lupte cu cancerul.
„Este o luptă uriașă. Trebuie să-l atacăm din atâtea moduri! (cancerul-n.r.). Dar sunt hotărâtă să-mi aduc mica mea contribuție”, a subliniat dr. Dronca. Munca ei implică nu numai îngrijirea în clinică, ci și cercetarea cancerului, educație și mentorat. Din păcate, Maya nu a devenit doctor ca mama ei. Dar mama ei ajută acum la promovarea următoarei generații de medici și cercetători în lupta împotriva nemiloasei boli.
Dr. Dronca a precizat că interesul ei pentru cercetarea științifică și reducerea decalajelor în domeniul sănătății poate fi urmărit prin observarea diferențelor de îngrijire între România și Statele Unite. Dar dincolo de asta, cu toate resursele din America, ea a văzut lacune enorme în ceea ce privește ratele de îngrijire și mortalitate de acolo.
„Există un segment uriaș al populației care este lăsat în urmă”, a spus dr. Dronca. Ea este una dintre cei care încearcă să schimbe această crudă realitate prin diversificarea celor două părți ale cercetării științifice – atât pentru cei care fac cercetare, cât și pentru cei ce studiază.
Cu câțiva ani în urmă, Fundația Bristol Myers Squibb a anunțat programul „Robert A. Winn Diversity in Clinical Trial Awards”. Programul de 114 de milioane de dolari își propune să formeze, să dezvolte și să îndrume peste 580 de cercetători clinici diverși și orientați spre comunitate, precum și studenți la medicină din întreaga țară (Statele Unite) până în 2027.
„Un astfel de premiu ne oferă o oportunitate de a pregăti cercetători care nu numai că sunt interesați de discrepanțele în cercetare, ci și faptul că ei înșiși provin din comunități diverse”, a spus doctorița româncă.
Pe măsură ce ascultătorii aud cum vorbește cu pasiune despre asta și despre cum speră într-o zi să elimine cancerul pentru toată lumea, este clar tuturor că gândurile ei de a pleca din această carieră au dispărut în întregime, fiind înlocuite cu și mai multă determinare.
Concluzia este că dr. Roxana Dronca nu va face asta doar pentru pacienții ei actuali și viitori. Cu siguranță o va face și în memoria Mayei, îngerașul ei plecat mult prea devreme din această lume.
