Emigranți pe viață, români care nu se mai întorc: „Nu din cauza banilor am plecat din România…”

Le citești cuvintele și dincolo de ele înțelegi drama care se ascunde nevăzută încă sau neluată destul în seamă, a unei țări părăsită, lăsată de izbeliște, care le oferă locuri și amintiri frumoase, dar nu și condiții de viață decente. O țară săracă nu doar material, ci și uman de câțiva ani încoace, o țară fără speranță…

Tineri români care au ales drumul străinătății în căutarea unui viitor mai bun, ceea ce presupune fie slujbe mai bine plătite, fie stabilitate politică, fie un sistem de sănătate de care să nu le fie teamă, fie toate la un loc, la care se pot adăuga multe altele. Îi citești și te întrebi: „Când se va opri valul emigrării din România? Când vor putea acești oameni să își clădească o casă în țara în care s-au născut și când li se va liniști sufletul frământat de doruri și amintiri?” Răspund chiar ei, numai că răspunsurile lor nu sunt dintre cele mai optimiste.

«Am lăsat România în urmă acum 21 de ani…”, scrie Claudia pe Facebook într-un grup de români din Germania, „lăsam locul natal în urmă, oamenii sufletului meu și cu-n rucsac în spate, două haine, trei conserve și încărcată cu un car de vise plecam pe jos spre o nouă lume. (…) Mi-e dor de tot și de toate. Dacă ar fi să sintetizez într-un cuvânt, cel mai dor mi-e de stări sufletești. Mi-am pus de multe ori întrebarea: „M-aș mai întoarce în România?” Da, m-aș întoarce, dar m-aș readapta?»

Românii îi răspund, fiecare din prisma experienței personale, dar intenția multora de a nu se mai întoarce niciodată în țară este clară:

„Eu am plecat din țară imediat după ’89 și m-am întors de două ori. Prima oară acum 4 ani. După 6 luni am plecat dezamăgit. Nu m-am putut adapta, cu toate că activitatea de zi cu zi era într-un ambient placut; turism, industria hotelieră. Acum doi ani m-am întors din nou, cu forțe noi, ambiție și ceva bani de investit. A fost cea mai mare greșeală. Am cunoscut adevărata societate coruptă, dezgustătoare și decadentă. Am încercat să pun pe picioare o mică afacere dar la fiecare pas am dat numai de trafic de influență și nepotism. Nu mi-a reușit planul nici de data asta. Mă mai întorc încă odată, și pentru ultima, ca să renunț la cetățenie. Oricum nimic, absolut nimic și nimeni nu mai e cum mi-a rămas în amintiri, iar din amintiri nu poți trăi. Am trăit și lucrat în Ungaria, SUA, Marea Britanie, Italia, Malta și Egypt. Acum sunt pentru a doua oară în Germania. Este OK, dar țelul final va fi Franța. Sper că peste doi ani…”

„Am plecat în 2014, îmi pare rău că nu am plecat mai devreme. Am stat strângând din dinți cu nădejdea că dacă muncesc și mai mult, și mai mult, o să fie bine sau măcar o să o scot la capăt. Am plecat când nu mai avem încotro. Acum mă întreb de ce am stat? De ce nu am plecat mai devreme? De ce m-am amăgit singură atâta timp? Sunt în Germania. În 5 ani am fost o singură dată in țară. Nu mai vreau să mă mai întorc. Aici sunt singură și de acolo am doar amintiri…”

„În 2004 am plecat în Spania și m-am reîntors în România în 2013, nu pot spune că nu m-am adaptat, dar mi-a fost greu. În 2016 am venit în Germania și sper să rămânem aici cel puțin până la pensie. Din păcate, în România, în afară de părinți nu mă mai atrage nimic. Ei sunt unicul motiv pentru care mai merg acolo, atât timp cât ei sunt în viață România e acasă, după aceea, nu mă va mai lega nimic.”

„În decembrie 2015, cu o mașină plină ochi cu de toate necesare traiului, 3 copii și ceva bani la buzunar, ajutați de un prieten (ne-a închiriat casa pe numele lui până aveam să ne angajăm) am venit în Germania. Scîrbiți de situația coruptă din România nici nu am mai dorit să facem sărbătorile acolo, am renunțat la locul meu de muncă, nu prea de lepădat, soțul la propria afacere și am vrut să fim siguri că băieții nostri vor avea un viitor. Am lucrat la munca de jos, dar știam că vom evolua și copiii vor avea alte șanse (…). Soțul are un job care poate întreține întreaga familie, iar eu, susținută de soț, îmi pot continua cursurile de limba germană pentru a putea profesa și aici. Suntem mulțumiți de realizări, nu m-aș mai întoarce în România. Nu am plecat din lipsa banilor, ci din cauza corupției și a politicienilor ce au ruinat o țară care, cândva, era bogată.”

 
 
Formația Ritmix din Torino