Răscoala din 1784, numită și „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, de la începutul căreia se împlinesc azi, 2 noiembrie, 232 de ani, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii din Transilvania, împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc.
A izbucnit la 2 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități. Al treilea conducător al Răscoalei, Crişan, a mai rătăcit prin munţi, deghizat, aproape o lună. Totul s-a sfârşit în la 30 ianuarie 1785, când, au fost închişi toți trei în temniţele Cetăţii din Alba Iulia.
Soarta conducătorilor Răscoalei iobagilor din Transilvania, Horea, Cloşca şi Crişan, a fost pecetluită chiar de împăratul de la Viena, Iosif al II-lea, care i-a transmis, la începutul lunii ianuarie 1785, o scrisoare personală contelui Iankovich, prin care i-a dat ultimele instrucţiuni în legătură cu răsculaţii. Împăratul acorda clemenţă pentru mulţimea iobagilor implicaţi şi o pedeapsă exemplară pentru conducători: „să se dea un exemplu răsunător, ei să fie purtaţi în lanţuri prin locurile unde s-au comis cele mai mari sălbătăcii ca să fie arătaţi ca pildă poporului de rând… iar apoi să fie executaţi într-un chip spectacular într-o localitate importantă unde să se poată strânge câţi mai mulţi supuşi”, se spunea în scrisoarea împăratului.
Vinovaţii de rebeliune erau executaţi prin decapitare, în conformitate cu articolul 62 din Codul penal austriac al vremii. Pentru a da execuţiei capilor răscoalei un cadru spectacular, cu scop de intimidare a celor prezenţi, comisia austriacă de anchetă a adăugat la sentinţă şi articolul referitor la tâlhărie. Astfel, conducătorii răscoalei au putut fi executaţi prin zdrobire cu roata, execuţie care a avut loc în 28 februarie 1785 pe Dealul Furcilor din Alba Iulia. Au fost supuși cruntei pedepse Horea și Cloșca, deoarece, Crișan, al treilea căpitan de oaste, a scăpat de chinurile execuţiei, întrucât s-a spânzurat în temniţă.
Cum se punea în practică pedeapsa zrobirii cu roata, aflăm de la istoricul David Prodan:
Condamnatul era aşezat pe spate, în poziţie răstignit, pe un pat lucrat fie din doua bârne cioplite, îmbinate în formă de X, pe care era legat de mâini şi de picioare, fie în formă simplă: mâinile și picioarele condamnatului erau legate la capete de ţăruşi, iar sub el, mai ales pe sub picioare şi pe sub mâini erau aşezate curmeziş, la mici distanţe, bucăţi de lemn“.
Roata de execuţie era una de car, obişnuită sau mai mare, cu butucul plin şi neferecată, în schimb având fixat pe circumferinţă, la o parte, o şină de fier în formă de cuțit. Potrivit lui Prodan, călăul se aşeza în picioare deasupra condamnatului, mai precis deasupra locului unde avea să lovească. Fixa roata cu ambele mâini de obezi, perpendicular, cu fierul în jos, şi aşa izbea la intervale mai lungi sau mai scurte, de obicei în dreptul spaţiului dintre bucăţile de lemn, astfel ca orice lovitură de roată să fie o frântură de os sigură. Arta călăului era de a prelungi chinurile condamnatului, de a-l face să îndure din plin fiecare lovitură şi de a-l ţine în cursul execuţiei treaz şi cât mai mult în viată, ca să îndure cât mai multe. Lovitura de grație, care se dădea în dreptul inimii, era o favoare.
Ursu Nicola, zis Horea, Ioan Oargă, numele real al lui Cloșca și Crişan, pe numele său Marcu Giurgiu, lăsând deoparte toate controversele istorice, au reușit să obțină prin eforturile și prin sacrificiul lor unele beneficii în favoarea iobagilor transilvăneni în urma răscoalei de la 1784: li s-a acordat libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale și a legării de glie (august 1785), căsătoriile fără consimțământul nobilului și dreptul la învățătură.
Răscoala a avut un larg ecou în străinătate. Din Austria până în Portugalia, din Germania până în Italia s-au publicat broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei.
