Informații despre divorț și separarea legală în statele Uniunii Europene

Divorțul reprezintă actul de desfacere a unei căsătorii în mod legal.

Cetățenii români și străini care locuiesc în statele membre UE, au posibilitatea, în anumite condiții, de a divorța în România, în baza Codului Civil și al Codului de Procedura Civila.

Pot divorța în România cetățenii români căsătoriți în străinătate sau cetățenii străini căsătoriți în străinătate. Mai pe scurt, oricine poate divorța pe teritoriul României, asta dacă sunt de acord cu regulile internaționale în materie și mai ales cu cele din Regulamentul nr. 1259/2010 al Consiliului Europei de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării. Și, desigur, dacă se îndeplinește legea forului de necesitate.

Mai mult, în aceste condiții, prezența părților nici nu este solicitată de legislația română, ele putând fi reprezentate de un avocat mandatat special în acest sens.

Cererea de divorț poate fi depusă și fără consimțământul reciproc al părților.

Motive de divorţ definite în România prin Art. 373, Cod de procedură civilă.

Divorțul poate avea loc:

a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;

d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Unde pot solicita divorțul/separarea legală cetățenii români care locuiesc în unul dintre statele UE?

Partenerii pot solicita divorțul sau separarea legală de comun acord sau individual.

Cererea de divorț poate fi adresată instanțelor din:

a) țara în care locuiesc partenerii;

b) țara în care aceștia au locuit împreună ultima dată – dacă unul dintre parteneri mai locuiește acolo;

c) țara în care locuiește unul dintre parteneri – dacă cererea se înaintează de comun acord;

d) țara în care locuiește partenerul dumneavoastră;

e) țara în care locuiți dumneavoastră:

  • dacă ați locuit acolo cel puțin 6 luni înainte de a depune cererea de divorț;
  • dacă sunteți cetățean al acestei țări.

Dacă nu sunteți cetățean al țării respective, trebuie să fi locuit acolo timp de cel puțin 1 an înainte de a solicita divorțul.

f) țara de origine a ambilor parteneri.

Prima instanță judecătorească la care s-a depus cererea și care îndeplinește aceste condiții are competența de a se pronunța în privința divorțului.

Trebuie spus că, în cazul cetățenilor români căsătoriți cu cetățeni străini, membri ai UE, se poate divorța în România doar dacă unul dintre soți locuiește stabil, cel putin de 6 luni sau 1 an, în funcție de situație, în România.

Instanța care poate să transforme o separare legală în hotărâre de divorț este instanța din țara UE care s-a pronunțat în privința separării legale – atât timp cât acest lucru este în conformitate cu normele țării respective.

Instanța care se pronunță asupra divorțului va lua decizii și în ceea ce privește autoritatea părintească, atâta timp cât copilul locuiește în țara respectivă.

Recunoașterea în străinătate a divorțurilor și a separărilor legale:

Hotărârile de divorț sau de separare legală pronunțate într-o țară din UE sunt recunoscute în celelalte state membre. Nu este nevoie de proceduri suplimentare.

Excepție: Danemarca

Normele UE privind divorțul și separarea legală, de exemplu, în materie de instanțe competente și recunoaștere, nu se aplică în Danemarca.

16 state membre ale UE au adoptat un set unic de norme pentru a stabili ce lege ar trebui să se aplice în cazul divorțurilor transfrontaliere. Țările respective sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, România, Slovenia, Spania și Ungaria.

În oricare dintre aceste 16 țări, partenerii pot, de comun acord, să solicite aplicarea legislației în materie de divorț din:

  • țara în care locuiesc partenerii;
  • țara în care partenerii au locuit împreună ultima dată – dacă unul dintre ei mai locuiește acolo;
  • țara a cărei cetățenie este deținută de unul dintre parteneri;
  • țara în care s-a înaintat cererea de divorț.

Dacă partenerii nu cad de acord, instanțele din aceste 16 țări vor aplica legislația din:

  • țara în care locuiesc partenerii;
  • dacă nu este posibil, țara în care partenerii au locuit împreună ultima dată – doar dacă mai locuiau acolo cu 1 an înainte de a ajunge în instanță;
  • dacă nu este posibil, țara ai cărei cetățeni sunt;
  • dacă nu este posibil, țara în care s-a înaintat cererea de divorț.

În cazul în care depuneți cererea de divorț în altă țară din UE, consultați un avocat pentru a afla ce legislație se va aplica în cazul dumneavoastră și cu ce consecințe.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!