Italia este oficial statul cu cea mai îmbătrânită populație din Europa. Potrivit datelor Eurostat, peste 22% din italieni au vârsta mai mare de 65 de ani. Tot aici trăiesc oficial peste un milion de români. Neoficial însă numărul lor este cu mult mai mare.
Femeile române emigrate în Italia sunt cea mai mare forță de muncă pentru îngrijirea bătrânilor. Italienii le numesc „badante” și le preferă de multe ori pentru că își fac bine treaba. Sunt responsabile și știu să se descurce bine în munca pe care o fac, sunt harnice și inteligente.
Multe dintre ele sunt femei cu studii care au renunțat la o activitate intelectuală ce nu le mai oferea în țară resursele materiale pentru un trai decent și au preferat să ia calea străinătății unde, pentru un salariu mai mare, s-au condamnat la singurătate.
Trăiesc în casele bătrânilor pe care îi îngrijesc, persoane bolnave, uneori muribunde, la căpătâiul cărora veghează 24 de ore din 24. Renunță astfel la libertatea, la viața şi la fericirea lor, ca să asigure un trai decent copiilor și cu fiecare an care trece este tot mai greu de ieșit din acest cerc al banilor și al necesităților.
Iată ce scria pe un grup de Facebook Hubertine Botoi, o româncă plecată de ani buni din țară care lucrează ca îngrijitoare de bătrâni în nordul Italiei:
«Câte dintre noi au promis că după primele trei luni se vor întoarce acasă? Venim doar pentru o lună, două, trei. Venim pentru o rată, două, trei! Venim ca să mai putem plăti un an de universitate, doi, trei, apoi ne obișnuim și rămânem pentru zece, cincisprezece ani.
Mult, prea mult! Nu ne dăm seama că odată cu timpul care trece ne trecem și noi, se duce tinerețea, sănătatea, iar noi rămânem închise între patru pereți, singure.
Vii tânără și pleci bătrână! Vii când copiii sunt încă de școală și te retragi când ai nepoți. Îi vezi din an în Paște, dar nu contează, ești optimistă. Cineva se va îngriji și de tine la bătrânețe, doar și tu ai făcut tot ceea ce era omenește posibil să întreții casa, familia. Te încălzesc vorbele frumoase spuse fugitiv la telefon.
Și mai trece o zi, o săptămână, un salariu! Alt salariu… Ai pus bani de-o parte și pentru tine? Nuuu, ai timp! Mai încolo, acum sunt nevoi mari, mai mari decât tine!
Ce bine că ești optimistă, crezi că vei rămâne mereu tânără, mereu sănătoasă. Auzi cum s-a mai dus o badantă. Dar ție nu ți se va întâmpla! Tu ești puternică! De neînvins! Ce bine! Așa credeam și eu… Dar poate voi veți fi mai înțelepte decât mine.»
