Cu ocazia Zilei Internaţionale a Muncii, sărbătorită la 1 Mai în numeroase ţări, inclusiv în România și Italia, publicația Gli Stranieri oferă o radiografie a vieții pe care o duc îngrijitoarele care nu numai că lucrează, dar și locuiesc 24 de ore din 24 la domiciliul persoanei pe care o îngrijesc. Numeroase „badante” care lucrează „la fix” cum se spune în Italia, sunt practic prezente zi și noapte la locul de muncă și chiar dacă în contractul național de muncă este specificat că 11 ore pe noapte îngrijitoarea nu trebuie deranjată, de cele mai multe ori această regulă nu se respectă.
Pe lângă puținul timp liber pe care îl au (numai 2 ore după amiaza) multe dintre aceste îngrijitoare nu au un spațiu în care să beneficieze de intimitate, nu sunt libere să iasă din casă fără acordul angajatorului și practic nu au o viață personală, aceasta însemnând o gravă încălcare a drepturilor omului. „Nicio ființă umană nu trebuie transformată în sclav, dar mulți lucrători casnici, indiferent de naționalitate, acceptă acest lucru constrânși de problemele financiare pe care le au”, scrie sursa citată.
„Angajatorii le transformă pe aceste femeie în sclave, ele răspund la ordinele persoanei asistate 24 de ore din 24. Unele se trezesc de mai multe ori în toiul nopții pentru a acorda asistență persoanei pe care o îngrijesc, iar altele lucrează până noaptea târziu. Majoritatea îndeplinesc la locul de muncă activități care nu sunt printre responsabilitățile lor, cum ar fi curățenia în casă sau preparatul mâncării și pentru alte persoane din familie, nu doar pentru asistat. O îngrijitoare nu trebuie să fie și menajeră, asistentă medicală, bucătăreasă, coafeză sau altceva decât ceea ce este stabilit prin contract”, atrag atenția cei de la publicația menționată.
Fără dreptul fundamental la o viață privată, aceste femei uită să mai trăiască pentru ele și se dedică trup și suflet muncii. Nu au dreptul să se îndrăgostească, nu au dreptul să facă ceea ce vor în casa în care locuiesc, nu au dreptul să asculte muzica preferată, nu pot primi un prieten/ă în vizită, nu au dreptul să aibă o relație, nu au dreptul să-și întemeieze o familie. Renunță la toate aceste drepturi și libertăți pentru un loc de muncă, pentru un salariu care, după plata impozitelor și taxelor, ajunge în general la puțin peste 800 de euro pe lună în numerar, conform contractului.
Sclavia modernă este o plagă a timpurilor pe care le trăim și de foarte multe ori trece neobservată, dar anumite semne precum cele de mai jos ne pot pune pe gânduri: suntem liberi sau sclavii angajatorilor noștri?
Câteva semne ale sclaviei moderne care se înregistrează în domeniul muncii:
- Condiții degradate de locuire;
- Persoana nu este liberă să plece sau să vină după cum dorește;
- Este neplătită, plătită foarte puțin sau doar prin bacșișuri;
- Muncește foarte multe ore și/sau la ore neobișnuite și nu este plătită în mod suplimentar;
- Nu i se încheie un contract de muncă fiind astfel lipsită de drepturi sociale fundamentale.
În prezent există în Italia aproximativ 2 milioane de lucrători în sectorul muncii casnice, iar 6 din 10 lucrează la negru. Numai 849.000 au un contract de muncă încheiat cu angajatorul, procentul de ilegalitate fiind de 57,6%.