Întrebarea unei românce din Italia: „Plecarea la muncă în străinătate a unit sau destrămat familii?”

În ultimii zeci de ani milioane de români și-au pus speranțele într-o geantă și au plecat la muncă în străinătate. Mulți dintre aceștia și-au lăsat în urmă copiii, soții sau soțiile și au trebuit să înfrunte testul amar al depărtării, al singurătății, al dorului de celălalt. Unele dintre aceste familii au trecut acest test, altele nu. Pe unii străinătatea i-a unit, pe alții i-a despărțit pentru totdeauna.

Întrebarea unei românce din Italia a stârnit recent într-un grup de socializare de pe Facebook comentarii dintre cele mai diverse. „Plecarea la muncă în străinătate a unit sau destrămat familii?”, a întrebat Daniela P. într-un grup cu peste 100 000 de români.

„Eu zic că doar a grăbit inevitabilul. Familiile cu capul pe umeri au rămas familii. Ceilalți? Tot la asta ar fi ajuns mai devreme sau mai târziu”, a răspuns Iulian.

Ariana este de părere că „Dacă pleci la muncă, pleci cu un scop, să îți ajuți familia. Iar dacă unul dintre parteneri uită de acel scop, atunci clar că familia se va destrăma. Sunt cazuri și cazuri… Femeia pleacă singură pentru că soțul are servici și decid să îmbunătățească situația financiară prin plecarea ei la muncă, în străinătate. El rămâne cu toate treburile casei, ea pleacă să muncească afară, să strângă bani pentru ca atunci când se reîntoarce să facă ce și-au propus cu acei bănuți. Dar dacă unul din doi fac altfel decât au stabilit, atunci nimic nu va mai funcționa!”

„Distanta nu este un obstacol dacă cuplul este bine închegat… oamenii slabi, cedează…”, a afirmat Georgiana.

În schimb, Adela a găsit o cale de mijloc: „Depinde de capul fiecăruia! Eu am plecat acum 12 ani din țară, inițial pentru câteva luni, singură! Am căutat chirie și mi -am adus familia cu mine, de atunci suntem de nedespărțit!”

Ariadna a transmis însă prin povestea ei un mesaj emoționant: „Nu mi-am văzut soțul 3 ani de zile. Am rămas acasă, cu doi copilași micuți și doi bătrâni. Un an de zile m-am așezat în genunchi, în fața șifonierului soțului meu, îi luam treningul în brațe care încă îi păstra parfumul și plângeam ca după mort. Mi-am ținut picioarele strânse și mi-am văzut de casă și suntem și acum împreună. Asta înseamnă iubire adevărată, fidelitate, și ca mine sunt o sumedenie de femei. Asta înseamnă dragostea adevărată (…), am știut să respect abstinența atunci când s-a impus.”

DISTRIBUIE
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol