Un bărbat de naționalitate română în vârstă de 50 de ani, a murit ars de viu în baraca în care locuia singur, la Lucca, în Toscana. Timp de două zile, nimeni nu a dat importanță că din adăpostul în care locuia bărbatul ieșea un fum negru, scrie Il Tirreno.
A murit în singurătate și în indiferența generală. Ars de viu, probabil în somn, în patul din interiorul barăcii aleasă ca adăpost pentru iarnă. Decesul bărbatului a survenit cu probabilitate în noaptea de sâmbătă spre duminică, dar abia luni seară, 2 aprilie, la 20:30, s-a descoperit corpul carbonizat al acestuia.
Adăpostul bărbatului român, o structură abandonată, se află pe Viale San Concordio, în dreptul numărului 607, în spatele noului centru TIM. Un locuitor din imediata vecinătate a avertizat luni seara carabinierii îngrijorat că nu-l văzuse pe conaționalul nostru timp de peste 48 de ore. Când au intrat carabinierii, pereții erau înnegriți și încă mai exista fum în interior. Descoperirea pe care au făcut-o a fost teribilă: pe o saltea arsă era ceva care arăta a corp omenesc. Era cadavrul carbonizat al bietului român. Au sosit imediat la fața locului o ambulanță de la 118 și o mașină de pompieri. S-a constatat că, bărbatul român era mort de mai bine de 2 zile!
Nici o urmă de lichid inflamabil, nici în interior dar nici în exteriorul barăcii, de aceea, anchetatorii au dedus imediat că focul s-a aprins accidental, din interiorul structurii.
Românul a adormit cu țigara aprinsă între buze, iar scrumul care a căzut pe salteaua din paie a aprins focul. Intoxicat cu fum și apoi ars de flăcările eliberate rapid de păturile și salteaua care au luat foc, bărbatul român nu a mai reușit să se salveze.
În momentul de față nu au fost găsite documente în interiorul barăcii și nu se cunoaște identitatea exactă a bărbatului, dar în cartier toți îl cunoșteau ca pe românul sărac, mereu cu privirea absenTă care stătea la cerșit. Uneori, cineva îi aducea de mâncare, el zâmbea și mulțumea respectuos. Italienii spun despre el: „Trăia din pomana oamenilor, dar nu a rănit o muscă, niciodată!”
