Italienii îl numeau „Hagi” pe bărbatul român, în vârstă de 62 de ani, care a murit înghețat de frig, la un colț de stradă în Milano. „Da, l-am pierdut pe Hagi, românul. Hagi, ca pe binecunoscutul fotbalist, așa îl numeam. Ha-Gl. Un nume scurt, ca să-ți rămână în cap.”, spun cei de la secția urgențe a spitalului Fatebenefratelli în care mulți dintre oamenii străzii, precum românul nostru, mai găsesc adăpost în nopțile reci de iarnă.
Pe „Hagi” l-au găsit inert, fără viață, miercuri dimineața, pe 2 ianuarie, întins pe jos, pe via Castelfidardo, lângă o florărie. Își ducea veacul prin zona respectivă, între Piața Principessa Clotilde și sala de așteptare a secției de urgențe de la Fatebenefratelli. Multe persoane fără un acoperiș deasupra capului merg să înnopteze acolo, dar în noaptea de marți spre miercuri, românul nostru a ales singurătatea. S-a întins pe asfaltul rece și s-a stins probabil în urma unui infarct, după ce, în ajunul Anului Nou fusese internat la spital. Românul avea probleme cu alcoolul iar la spital l-au pus pe picioare și apoi l-au externat. Polițiștii care se ocupă de cazul său susțin că bărbatul a reînceput să bea probabil din nou, iar alcoolul și gerul nopții i-au provocat decesul.
În sala de așteptare a spitalului Fatebenefratelli, jurnaliștii de la Corriere l-au găsit, printre alții, și pe „Ruben”, un român originar de printr-un sătuc de lângă Iași
Are 56 de ani și stă aplecat peste un micuț carnețel pentru a scrie „impresiile mele despre lume, pentru că eu sunt un filozof.”, mărturisește el.
Ruben încearcă să se încălzească strângând mai tare în jurul lui giaca sa veche, galbenă și cu un guler de blană sintetică. „Sunt de 10 ani la Milano și nu am lucrat niciodată în acest timp”, spune el. „Lucrează tu dacă vrei, lucrați voi, pentru că sunteți sclavii sistemului, munciți doar ca să vă plătiți facturile și ca să trăiți de pe o zi pe alta, doar asta faceți!”
În Milano sunt mai multe dormitoare publice care sunt puse la dispoziție de către administrația orașului persoanelor fără adăpost și în prezent sunt 150 de locuri libere, susțin cei de la Primăria orașului. Dar despre aceste dormitoare, românul „Ruben” spune: „Dormitorul public este un fel de toaletă uriașă în care voi aruncați ceea ce considerați a fi niște deșeuri umane. Nu, mulțumim, nu funcționează!”
Și-atunci, acești oameni, care văd viața din unghiuri diverse și fac alegeri care uneori îi duc în stradă, fără niciun căpătâi, aleg să sfârșească singuri, sub cerul liber. Răpuși de frig, de alcool și de singurătate, sub ochii noștri nepăsători, ca o pedeapsă a vieții și a sistemului în care cu toții trăim.
