Italia: concediul din motive de probleme grave în familie. Când putem beneficia și cine are dreptul

Concediul din motive de probleme grave în familie poate fi cerut în Italia de angajații subordonați, cu un contract pe timp determinat sau indeterminat, fie că lucrează pentru o instituție publică sau pentru o societate privată.

Acest tip de concediu poate avea o durată maximă de doi ani pe întreaga durată a contractului de muncă, chiar și împărțit în perioade mai scurte, și nu este plătit. În schimb, este foarte folositor pentru că, în astfel de cazuri, angajatul are dreptul prin lege să-și păstreze locul de muncă. Acest drept îl au și muncitorii de cetățenie română din Italia, la fel ca și cetățenii italieni.

Potrivit articolului 433 din Codul Civil italian, angajatul are dreptul la acest concediu neplătit atunci când un membru al familiei sale, până la al treilea grad de rudenie, are o problemă gravă. În această categorie sunt incluși atât soțul/soția, copii, părinții, frații, cât și ginerii sau norele, chiar dacă nu locuiesc împreună, sau persoanele din familie până la al treilea grad de rudenie care suferă de un handicap.

Care sunt problemele familiare considerate grave?

Decretul Ministerial 278/2000 descrie astfel lista cu aceste probleme:

  • probleme derivate din decesul unei persoane care face parte din familie;
  • situații care implică un efort special din partea salariatului sau din partea familiei sale în îngrijirea sau asistența membrilor familiei;
  • situații de disconfort personal grav, cu excepția cazului în care angajatul suferă de o boală.

Mai sunt considerate probleme grave în familie, de asemenea, situațiile în care o persoană din familie suferă de una dintre următoarele patologii:

  • patologii acute sau cronice care au ca rezultat reducerea temporară sau permanentă precum și pierderea autonomiei personale (inclusiv boli cronice legate de congenitale, reumatice, neoplazice, infecțioase, dismetabolice, post-traumatice, neurologice, neuromusculare, psihiatrice, congenitale, dependente, cu caracter evolutiv sau supus unor exacerbări periodice);
  • patologii acute sau cronice care necesită monitorizare continuă sau frecventă clinică, hematochimică și instrumentală;
  • patologii acute sau cronice în care este nevoie de participarea activă a membrilor familiei la îngrijirea sănătății;
  • patologii din copilărie și din vârsta evolutivă (adolescență) pentru care programul terapeutic și de reabilitare cere implicarea părinților sau a persoanei care exercită răspunderea părintească.

Durata concediului pentru astfel de probleme

Durata totală a concediului din motive de probleme grave în familie nu poate să depășească doi ani de zile în timpul unui contract de muncă cu același angajator și poate fi împărțită și în perioade mai scurte până la un total de 24 de luni.

Angajatorul poate să refuze cererea pentru un astfel de concediu motivând cu claritate motivul refuzului și este obligat să răspundă în 10 zile de la cererea angajatului.

Totodată, angajatorul poate să propună o amânare pentru o perioadă succesivă și determinată sau să propună angajatului o perioadă mai scurtă pentru concediu. Astfel de propuneri, însă, trebuie să fie motivate de angajator numai din cauze de organizare sau de producție care nu permit înlocuirea angajatului care depune cererea.

La insistențele angajatului, cererea pentru concediul din motive de probleme familiare grave trebuie să fie examinată din nou de angajator în următoarele 20 de zile.

Plata concediului din motive de probleme grave în familie

Din păcate, acest tip de concediu nu este plătit iar perioada nu este înregistrată la vechimea pentru pensie dar angajatul are dreptul să-și păstreze locul de muncă și să reînceapă activitatea la același angajator și în aceleași condiții. Cu toate acestea, angajatul poate să-și plătească singur contribuțiile pentru vechime, pentru perioada în care a beneficiat de un astfel de tip de concediu.

Sursa: Diritti E Risposte

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!