Situația românilor care muncesc în sudul Italiei, în serele și pe câmpurile Siciliei, sacrificiile și puterea de a rezista în condițiile unei vieți de semi-sclavie, supunerea de care dau dovadă femeile cărora le sunt pretinse prestații sexuale de către patronii italieni ai pământurilor, tăcerea și acceptul bărbaților care știu, tac și nu iau atitudine doar ca să nu fie alungați de pe „plantațiile” unde muncesc zi lumină, condițiile de locuit inumane, nu sunt povești și nici imagini din cartea de istorie a secolelor trecute. Sunt realități desprinse din viața de astăzi a unor români prea umili și prea săraci pentru a se răzvrăti, a unor mame care pentru a le oferi copiilor cele necesare își sacrifică demnitatea și sănătatea.
Despre Alina, o mamă româncă singură, săracă și disperată din nordul țării noastre, povestește Stella Saccà, jurnalistă italiancă de la Il Fatto Quotidiano:
«Alina a plecat din Botoșani joi, la ora 19:40. A sosit la Vittoria, în Sicilia, la ora 15:25, lunea următoare. Patru zile de călătorie lângă Nicolae, fiul său de numai 5 ani. Este văduvă Alina, Dumitru, soțul ei, și-a luat singur viața în Vorona, unde lucra, un oraș din județul Botoșani.
Alina nu a ales să vină în Italia doar așa, pentru că mulți aleg să vină în Italia, ci pentru că aici se află Rodica, verișoara ei. Rodica lucrează însă în Nord, unde este mult mai frig, dar nu chiar așa cum e în România. Are grijă de un bătrân în provincia Alessandria, iar copiii nu și-i vede niciodată pentru că au rămas la Iași, bătrânul nu o lasă să-i aducă să locuiască cu ea, în casa lui. Iar Alina vrea să fie cu Nicolae, nu vrea să se despartă de copilul ei. Apoi, Rodica îi povestește despre Ioana, care muncește în sudul Italiei și are copiii cu ea. Lucrează în sud Ioana, la căldură, în căldura înnăbușitoare a serelor dar doarme alături de copiii ei. Câștigă vreo 10 euro pe zi, o zi care durează uneori mai mult de 24 de ore, dar noaptea doarme îmbrățișându-i pe Marius și pe Elena. Iar Alina va dormi cu Nicolae.
Alina a sosit luni, dar nu contează, pentru că aici nu te interesează ce zi anume este
Nu pentru faptul că lucrezi continuu fără nici o zi de odihnă, ci pentru că aici toate zilele sunt la fel, faci mereu același lucru. Dar tot ce contează pentru Alina este că noaptea îl poate îmbrățișa pe Nicolae, fiul ei, chiar dacă este foarte cald, atât de cald că accepți și îți dorești să dormi strângând în brațe pe cineva doar dacă acel cineva este fiul tău, unica persoană pe care o mai ai și care contează în lumea asta pentru tine. Și pentru care accepți să muncești zi lumină la cules de roșii, cu spinarea încovoiată de-a lungul rândurilor interminabile, cu sudoarea care îți curge continuu pe față din cauza aerului irespirabil, pentru cineva care seara pici frântă de oboseală dar dormi fericită pentru că-i stai alături și-l poți îmbrățișa.
Ioana a trebuit „să scape de copil”
Alina o caută pe Ioana, ar vrea să o întâlnească dar o altă fată, tot româncă, pentru că la Vittoria toți sunt români, îi spune că o cunoaște pe Ioana, dar că nu este acolo. S-a întors la Iași pentru că trebuie „să scape de copil”. Alina nu înțelege. Doar mai târziu, când sosește toamna și Nicolae trebuie să meargă la școală, înțelege ce a făcut Ioana la Iași și ce înseamnă „să scape de copil.” Înțelege acest lucru atunci când patronul pentru care muncește Alina îl însoțește pe Nicolae la școală cu mașina. Iar ea trebuie să fie drăguță cu bărbatul care îi face această favoare, să-l răsplătească pentru efortul său.
Româncele care lucrează în serele din Vittoria trebuie să fie toate femei prietenoase, sunt obligate să o facă. Româncele care muncesc câmpurile acestei regiuni sunt femei tinere și fertile, mai fertile decât pământurile care le distrug mâinile și unghiile, care, atunci când au plecat, nu erau așa. Erau mâini și unghii frumoase, ca cele ale Rodicăi care, atunci când bătrânul ce îl îngrijește doarme, ea își face manichiura. Iar joia după-amiază, atunci când e liberă, le face unghiile și prietenelor ei, Ana, Carla și Adelina.
Nicolae merge la școală, Alina și Nicolae dorm împreună, Alina e drăguță cu patronul
O prietenă de-a Alinei a fost atât de drăguță cu domnul încât acum doarme acasă la el. Are și toaleta în casă, deși la parter, Alina este nevoită să iasă afară pentru a-și face nevoile. Prietena ei îi spune că italianul își va lăsa soția pentru ea, deci iarna va putea dormi în sat cu el, pentru că în câmp, la baracă, iarna este tare frig.
Alina uneori este și fericită aici, la Vittoria. Ca atunci când a aflat că e duminică, a fost tare fericită în acea zi! Și-a dat seama că e duminică pentru că în sat era slujbă la biserică. Apoi, după slujbă, soția unui patron italian a fugit la sere unde a bătut-o pe-o altă prietenă de-a Alinei. Românca lucra pentru soțul femeii italience care în timp ce o lovea îi striga: „Curvo!” Îi reproșa că lucrează pe jumătate dezbrăcată ca să-l ispitească pe soțul ei.
Dar Alina e fericită! De mult timp nu știa când a fost duminică și ziua de duminică îi place, o face să viseze. Își amintește cum duminica, la Botosani, se primenea și se îmbrăca de sărbătoare. Dar Alina este fericită și aici, în Italia. Nu ziua, ziua nu! Noaptea, în fiecare noapte. Pentru că Alina poate dormi cu fiul său, cu Nicolae…»
Sursa: Il Fatto Quotidiano – Vi racconto di Alina, che di giorno raccoglie pomodori pur di dormire abbracciata a suo figlio
