Un italian care trăiește de mulţi ani în țara noastră și-a exprimat recent nedumerirea despre românii care acceptă să facă în alte țări muncile cele mai umile, în condiţiile în care România e una dintre puţinele ţări din Europa care au zăcăminte bogate de minereuri şi gaze naturale. „I-am întrebat pe prietenii mei români: «cum se face că staţi pe munţi de aur şi aveţi şi gaze la mare, dar veniţi să ne spălaţi WC-urile?» N-am vrut să jignesc pe nimeni, soţia mea e româncă şi îi apreciez pe români, dar pentru mine e o enigmă cum e posibil să se întâmple asta”, a spus italianul conform Adevărul.
România deţine importante zăcăminte de gaze în Marea Neagră, dar care sunt neexploatate
Așa cum singur a precizat, Cesare este căsătorit cu o româncă și a locuit la Timişoara, Oradea şi Cluj, unde are mai multe afaceri. Pe lângă activitățile sale de zi cu zi, italianul a citit mult despre istoria țării noastre. Așa a aflat că în munţii României există mine unde odinioară se exploata aurul, dar şi importante zăcăminte de gaze naturale, în Marea Neagră, care sunt blocate de ani de zile, deşi ar valora sute de miliarde de euro.
El nu înțelege de ce dintr-o țară ca România, au trebuit să emigreze milioane de persoane și să accepte în țările vestice munci umile pentru a câștiga un ban:
„În România există aur, iar în Italia se ştia asta de pe vremea romanilor. România are gaze naturale şi ar putea ţine din ele economia unor ţări cu industrie de top precum Franţa sau Italia, plus că poate nu ar mai fi avut preţuri de coşmar la energie. De aici ar fi obţinut o mulţime de bani, dar iarăşi, nu le exploatează, nu ştiu de ce. În timpul ăsta, românii de rând trăiesc de pe o zi pe alta, iar mulţi dintre ei vin în Italia să spele pe jos sau să-i spele pe seniorii noştri şi să facă toate muncile grele, împreună cu africanii.
I-am întrebat pe prietenii mei români: «cum se face că staţi pe munţi de aur şi aveţi şi gaze la mare, dar veniţi să ne spălaţi WC-urile?» N-am vrut să jignesc pe nimeni, soţia e româncă şi îi apreciez pe români, dar pentru mine e o enigmă cum e posibil să se întâmple asta. Hai că nu eşti Germania sau Franţa, hai că nu eşti Italia sau Spania, dar măcar la nivelul Poloniei sau Ungariei ar trebui să fi ajuns de atâta timp”, a spus italianul.
El s-a arătat surprins şi de preţurile mari din România, mai ales raportat la puterea de cumpărare a populaţiei:
„Eu ca italian nu am de ce să mă plâng, am şi câteva afaceri mici şi am venituri peste medie şi în Italia, normal că mă descurc când vin în România, dar mă gândesc la ei. Milioane de români câştigă mai puţin de 300 de euro net. Vă daţi seama, 300 de euro! Un italian ar arunca cu roşii şi ouă stricate după patronul lui şi după politicienii prefăcuţi din toate partidele. Românii stau, tac şi rabdă, iar cine poate pleacă din ţară.
Toate guvernele pe care le-au avut şi absolut toţi politicienii din toate partidele lor au eşuat, deşi ţara asta are un potenţial nemaipomenit. Mi-e greu să-i înţeleg. În loc de asta îi văd că se ceartă între ei, că îl apără pe nu ştiu care politician sau nu ştiu care partid, nici nu contează care, de parcă nu din cauza lor sunt săraci. Mă tem că vor ajunge să voteze cu partide extremiste, deja a apărut unul la ei, deşi dacă mă gândesc nici celelalte nu sunt cu mult mai răsărite”, a mai spus el.
Unele lucruri l-au impresionat plăcut pe italian:
„Românii sunt mai pro occidentali decât cehii, polonezii, ungurii sau slovacii. Pur şi simplu respectă Uniunea Europeană şi toţi se simt atraşi de cultura şi civilzaţia din vest, căreia îi şi aparţin. Ei nu sunt cu Orientul, cu Rusia, cum ar fi mulţi alţi est-europenii. Pentru ei toate drumurile duc în Vest. Iar IT-iştii români sunt cunoscuţi nu numai în Europa, ci faima lor a ajuns până în America. Al doilea oraş al României, Cluj, e un fel de Silicon Valley plin de IT-işti şi rivalizează cu multe oraşe din Italia când e vorba de puterea de cumpărare. Degeaba, pentru că există oraşe şi sate în sudul ţării, dar mai ales la graniţa cu Republica Moldova unde aproape că se moare de foame.”
Bărbatul italian a mai remarcat şi felul în care românii obişnuiţi au răspuns provocărilor războiului din Ucraina şi, mai ales, s-au implicat pentru a-i ajuta pe refugiaţi:
„Vezi români care abia au ce mânca, dar îşi rup de la gură ca să le dea unor străini. E un gest mai mult decât nobil şi nu ştiu câţi italieni ar face asta. Românii s-au mobilizat şi le-au dat refugiaţilor din puţinul lor, iar prin asta au arătat unei Europe întregi ce înseamnă omenia. Nu ştiu dacă neamţul, francezul şi italianul, care au infinit mai multe posibilităţi, ar fi făcut pentru ucraineni ce au făcut românii. Am mari îndoieli, dacă e să fiu sincer. Un mare «jos pălăria» pentru români, cum se zice la ei, pentru acest gest! Românii şi polonezii duc greul în privinţa asta, tot respectul pentru ei.”
