O italiancă bolnavă de cancer a ales sinuciderea asistată: „Fiecare persoană e liberă să decidă ce face cu viața sa”

„Am decis să-mi spun povestea pentru că poate fi utilă multor persoane care se află sau se vor afla în situația mea”. Așa începe ultimul mesaj înregistrat de Elena, o italiancă în vârstă de 69 de ani, care a murit luni, 1 august, într-o clinică din Elveția, în urma sinuciderii asistate. „A murit în modul pe care și l-a ales, în țara care i-a permis să facă acest lucru”, a declarat Marco Cappato de la Asociația Luca Coscioni, o organizație care militează în favoarea eutanasiei.

Într-un videoclip distribuit pe rețelele de socializare, femeia, bolnavă de cancer în fază terminală, a explicat motivele acestei decizii:

„La începutul lunii iulie 2021 am fost diagnosticată cu un cancer pulmonar. Tumoarea era deja de mari proporții. De la început medicii mi-au spus că voi avea puține șanse de vindecare, dar chiar dacă posibilitățile erau puține am simțit că se merita să încerc”, a povestit Elena.

Încercarea de a scăpa de boala care-i măcina trupul, „m-a costat mult din punct de vedere  fizic și psihologic, dar am făcut-o. Din păcate nu am rezolvat problema și mi s-a spus că voi mai avea doar câteva luni de viață. Mi s-a descris o situație care, încet-încet ar deveni din ce în ce mai grea. Nu mai am niciun suport vital, fac numai o cură cu cortizon. Trebuia doar să aștept ca situația să se înrăutățească. În acest moment, punând în practică o credință pe care o aveam deja din vremurile de dinaintea bolii, am decis să evaluez posibilitatea de a-mi pune capăt vieții înainte ca boala în sine să o facă într-un mod mai dureros. Am vorbit clar cu familia mea, am avut înțelegerea și sprijinul pe care mi le doream, dar bineînțeles că ei au încercat să amâne tot mai mult acest eveniment. Oricum, mi-au fost alături, m-au înțeles și susținut”.

Pentru a pune în practică decizia sa, Elena a apelat la Marco Cappato, de la Asociația Luca Coscioni, care a însoțit-o luni în zona Basel unde a murit în urma eutanasiei, o metodă de provocare a unei morți precoce nedureroase.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

„Nu mi-am dorit ca cei dragi să mă însoțească pentru a nu avea repercusiuni legale și să fie acuzați că m-au instigat să iau o decizie care a fost întotdeauna numai a mea. Într-un anumit punct al vieții mele a trebuit să aleg dacă, aflându-mă la o răscruce de drumuri, voiam să urmez un drum mai lung, dar care ducea în iad, sau unul mai scurt, care m-ar fi adus aici, la Basel. Am ales această a doua variantă.”

În cele din urmă, Elena a spus: „Întotdeauna am fost convinsă că fiecare om ar trebui să decidă liber pentru viața sa și pentru sfârșitul său. Eu cred că am decis după ce m-am gândit mult la asta. Aș fi preferat să fiu în patul meu, acasă la mine, ținându-i de mână pe fiica mea și pe soțul meu, dar din păcate acest lucru nu a fost posibil și a trebuit să vin aici, singură. Acum îi salut pe toți cei care m-au iubit și mă iubesc, îi îmbrățișez pe toți. Ciao!”

În Italia, atât eutanasia pasivă, cât şi cea activă – care se referă la moartea prin întreruperea tratamentului, respectiv la moarte prin administrarea, spre exemplu, a unei substanţe letale – sunt interzise. Cu toate acestea, Curtea Constituţională a decis în 2019 că pot exista excepţii în anumite cazuri.

Belgia, Elveția și Luxemburg se numără printre cele câteva țări europene care permit sinuciderea asistată sau eutanasia

Dezbaterea despre acest subiect e încă tabu, din motive etice și religioase, dar apare tot mai des în cazuri din alte țări europene.

Jean-Jacques Bise, copreședinte al asociației elvețiene Exit, care se ocupă de sinucideri asistate, a declarat pentru VICE cum se procedează: 

„Unul dintre medicii noștri va stabili dacă sunt îndeplinite criteriile ca să putem ajuta persoana. Trebuie să sufere de o polipatologie sau să fie în faza terminală a unei boli. Cel mai ciudat moment e atunci când alegem data, în funcție de programul persoanei și programul nostru. În principiu, nu cunoaștem exact momentul și ora morții. Dimineața, întrebăm din nou persoana dacă vrea să părăsească lumea asta. Dacă s-a răzgândit, oprim totul. Noi doar ajutăm oamenii, nu îi presăm.

După ce am stabilit că persoana e capabilă de discernământ, îi dăm o soluție anti-vomitivă. Produsul letal, pentobarbitalul, e foarte amar. Trebuie să evite să îl vomite, pentru că altfel nu mai moare, ci doar adoarme. Bea 15 grame, cască și adoarme liniștită. Apoi durează douăzeci de minute până la constatarea decesului de către un medic. Contactăm poliția și firma de pompe funebre.”

- Continuarea după publicitate -

Serviciul de eutanasie costă între 8.000 și 10.000 de euro, a declarat Jean-Jacques Bise.