Simona Carobene, director la Asociația FDP – Protagoniști în Educație, România, se întoarce în Italia după 24 de ani petrecuți în țara noastră. Asociația, care are drept scop promovarea demnității umane a celor mai dezavantajate persoane, a fost înființată în 1996 de către voluntari italieni și români, cu sprijinul organizației italiene AVSI.
Absolventă a Facultății de Pedagogie de la „Università Cattolica del Sacro Cuore” din Milano, în 1998 și-a început colaborarea cu Fundația AVSI și a ajuns în România. În februarie 2013 a fondat întreprinderea socială „Proiect Mozaic SRL”, care în 7 ani a dat de lucru la peste 30 de tineri aflați în dificultate. Din iunie 2014 este directorul executiv al „Asociației FDP, protagoniști în educație”.
După 24 de ani de proiecte și activități în viața socială și educativă din țara noastră, Simona Carobene a publicat pe pagina personală de Facebook un mesaj de „adio”. în care transmite că urmează să părăsească România și recunoaște că „Îmi va fi dor. Nu pot scrie asta în italiană, cuvântul ‘dor’ nu poate fi tradus. Este ca o nostalgie, o nostalgie pozitivă, totuși, pentru că are de-a face cu infinitul…. îmi va fi dor, cu siguranță!!”
„24 de ani și 13 zile de la 30 mai 1998” – a scris Simona Carobene pe Facebook. „Ce zi incredibilă! Cine s-ar fi gândit, cine și-ar fi putut imagina că povestea mea din România ar fi început exact în acea zi și că ar fi durat atât de mult. 12 iunie 2022: după 24 de ani și 13 zile, ne întoarcem în Italia!
Sunt emoționată și recunoscătoare pentru călătoria acestor ani, o călătorie uneori dificilă, alteori dureroasă, dar cu siguranță o călătorie cu adevărat grozavă! Un dar foarte prețios au fost oamenii mulți pe care i-am întâlnit și cu care am parcurs un pic de drum împreună; unii dintre ei, foarte dragi, sunt astăzi în Paradis.
Papa Francisc are dreptate: ‘Existența fiecăruia dintre noi este legată de cea a celorlalți: viața nu este un timp care trece, ci un timp de întâlnire’. Familia mea m-a susținut și însoțit mereu cu tandrețe și discreție. Ce mai este de spus? Mulțumesc! Mulțumesc mai ales tatălui meu… mulțumesc colegilor, prietenilor, profesorilor, părinților și colegilor de școală ai Mariei (fiica sa -n.r.) și mai ales mulțumiri ‘copiilor mei’, atât de dragi! Împreună cu ei, în urmă cu câțiva ani, am fost primiți în audiență privată de Papa Francisc. O întâlnire excepțională: un punct fără întoarcere!
Plecarea e grea, nu pot să nu recunosc că îmi va fi dor. Nu pot să scriu asta în italiană pentru că „dor” nu se poate traduce. Este ca o nostalgie, o nostalgie pozitivă, totuși, pentru că are de-a face cu infinitul… îmi va fi dor, cu siguranță!!
În același timp, cât de minunat este să poți începe o nouă aventură, lucrativă pentru mine, și școlară pentru Maria, având grijă de imensul nostru ‘dor’. (…) România este frumoasă și viața este minunată! Vă mulțumesc tuturor!”
