Zece ani. Zece ani sechestrată ea, douăzeci de ani la închisoare el. Doar că ea, Mihaela Maricela Condrea, nu a greșit cu nimic. Nu a încălcat nicio lege și nu a făcut rău nimănui. Și totuși a fost obligată să trăiască 10 ani la rând în închisoarea personală a unui bărbat italian, Francesco Rosario Aloisio Giordano, care acum va petrece 20 de ani în închisoare în urma condamnării primite marți, 18 februarie 2020, la Curtea de Apel din Catanzaro. Dintre care 2 au trecut deja și dacă se comportă bine, probabil va fi liber din nou peste vreo câțiva ani.
„M-a violat continuu, încă de la început, de când abia sosisem în casa lui.”
„M-a ținut mereu încuiată, mă bătea zilnic, uneori chiar și de două-trei ori pe zi, găsea mereu motive pentru a mă lovi.”
„Mi-am confecționat o coardă din cearșafuri sperând să pot coborî cu ea. Eram închisă sus, la etajul patru, dar m-a prins exact când mă urcam pe fereastră. M-a tras de păr și m-a izbit cu capul de pereți, apoi mi-a astupat gura cu niște cârpe și cu bandă scotch ca să nu pot țipa. M-a trântit la pământ și a început să mă lovească în mod sălbatic, cu pumnii și picioarele, cu bucăți de lemn, cu tot ce avea la îndemână. Îngrozită, m-am închis în mine însămi și de frică nu am mai încercat niciodată să fug, pentru că am trecut prin momente îngrozitoare.”
Acestea sunt doar câteva din clipele de coșmar trăite de conaționala noastră din 2007, când a venit să lucreze în Italia ca îngrijitoare pentru soția bărbatului italian care la scurt timp a murit din cauza unei boli grave și până în anul 2017, când a fost eliberată de o patrulă de carabinieri, în mod pur și simplu întâmplător, dintr-o magazie aflată sub pământ de pe câmpurile agricole din localitatea Gizzeria, provincia Catanzaro.
În acești zece ani în care a fost, fără niciun fel de exagerare, sclava acestui monstru, Mihaela Maricela Condrea a adus pe lume doi copii. Acele momente însă, care pentru majoritatea femeilor sunt cele mai frumoase în mod absolut din viață, pentru femeia română au fost un coșmar de neimaginat din cauza acestui bărbat.
„Când am rămas însărcinată m-a dus la spital la control, dar nu puteam spune nimic de frică, iar acasă nu a venit nimeni, niciodată, pentru o vizită sau un control medical.”
„El, tot timpul cât am fost însărcinată, nu a făcut altceva decât să îmi repete că dacă voi îndrăzni să spun ceva la spital, nu voi mai ieși vie de acolo. Nu-l interesa nimic de copil, ce s-ar putea întampla cu el, îmi repeta mereu, așa cum a făcut-o de când am intrat în casa lui, că eu de la el plec doar moartă. De frică nu am spus nimănui, nimic, chiar dacă eram întrebată de medici și asistente dacă am nevoie de ceva anume. El deja le spusese că eu, fiind româncă, nu vorbesc italiana și nici nu o înțeleg, deci vorbea el pentru mine.”
După ce a născut primul copil, Maricela a continuat să trăiască în casa lui Rosario Giordano. Îi era frică să fugă, el îi promitea mereu că, oriunde s-ar ascunde, o găsește și o omoară. Au locuit pentru 8 ani într-un apartament, apoi pentru un an s-au mutat în altul. De acolo, neavând bani să plătească cheltuielile aferente, a dus-o pe Maricela într-o magazie subterană, fără lumină, fără căldură, cu o toaletă improvizată și legată cu un lanț de pat.
De parcă nu era de ajuns că o supunea la violențe el însuși, Giordano își învăța și fiul să își lovească mama.
„Da, încă de când avea doar 5 anișori îl învăța să mă lovească și să mă umilească, să îmi aducă injurii, să-mi vorbească urât. L-a îndepărtat practic de mine. Ca să mă urască băiatul îi spunea că eu nu-l iubesc și îl învăța, cu vorbe vulgare, să pună mâna pe o bucată de lemn și să mă lovească. Dacă nu făcea ceea ce îi spunea tatăl său lua bătaie și copilul, la fel ca mine.”
Iar între timp Maricela născuse și o fetiță.
„Eram la spital, la Catanzaro, în anul 2014, când am născut fetița. El m-a acuzat că aș fi avut acolo o relație atunci, dar eu am născut prin cezariană și abia dacă reușeam să stau în picioare, să mă ridic să iau fetița ca să o alăptez. În salon a intrat o fată cu un băiat în vizită la doamna care era cu mine internată, iar el îmi reproșa că băiatul respectiv m-a privit prea insistent. Cu acest motiv m-a bătut pentru doi ani în fiecare zi, cu gura astupată să nu pot striga, mă bătea și el și copilul. O dată m-a legat goală de pat și m-a lăsat așa, nu puteam nici să beau apă, nici să merg să-mi fac nevoile.”
„Nu mergea și nu vorbea fetița, pentru că practic stăteam toată ziua închise în baraca pe care ați văzut-o. Stăteam acolo, îi dădeam să mănânce, o îngrijeam și mă rugam, mă rugam foarte mult. Ea mișca greu picioarele, nu mergea, pentru că stătea numai închisă. Făceam ceea ce puteam, eram și fără lumină, profitam de dâra de lumină care ajungea de afară dar apoi, când se lăsa noaptea, stăteam cu ea în brațe și îl așteptam pe el.”
Cu privirea la pământ, vădit tulburată și cu ochii umbriți de tristețe, Maricela a continuat să povestească în fața camerelor de filmat ale emisiunii Pomeriggio Cinque, difuzată pe Canale 5 (video complet aici) despre momentele în care, după ce i-a spart capul, Giordano i-a cusut rănile folosind un fir pentru pescuit.
„Prima dată m-a cusut când am încercat să fug și aproape m-a omorât în bătaie, a doua oară mi-a spart capul cu un ciocan. A treia oară când s-a întâmplat m-a lovit cu o bucată de lemn, am trei cicatrici în cap în urma acestor lovituri. Când m-a lovit cu ciocanul eram în mașină, el a luat ciocanul și a început să mă lovească ba chiar îl învăța și pe copil să o facă, mă loveau amândoi în același timp. După ce am stat o noapte întreagă cu capul spart, cu rana sângerândă, a doua zi m-a cusut cu un ac și fir de pescuit. În timp ce mă cosea mi-a spart un alt vas de sânge care mi-a provocat altă hemoragie.”
„Ușa nu avea mâner iar o dată am vrut să fug, dar nu am reușit să o deschid de dinăuntru. El când a sosit și-a dat seama și m-a lovit cu ce a găsit la îndemână, mi-a spart arcada (arată către ochiul drept, n.r.) dar și aici m-a cusut tot el”, a mai povestit femeia.
Maricela era resemnată, se gândea că viața ei se va termina așa, într-un beci întunecos, bătută de monstrul care o ținea sechestrată și umilită de propriul ei fiu.
„Nu speram să mai scap de acolo, mi-era milă de copii și de viața ce li se pregătea, dar mi-era prea frică să mă mai gândesc că aș fi putut să scap. Și băiețelului îi era frică să povestească ceva pe la școală, era îngrozit de bătăile pe care tatăl i le dădea.”
Când au sosit carabinierii, conaționala noastră a auzit voci venind de afară, dar nu a îndrăznit să dea niciun semn de viață de frica bărbatului.
„Când în sfârșit au deschis ușa, au rămas împietriți. «Ești nebun!», i-au spus lui când au văzut cum trăiam acolo, iar pe mine m-au scos afară cu fetița în brațe.”
Giordano căuta să se motiveze în fața carabinierilor, le spunea că i-a cerut ea să o adăpostească în beciul întunecos.
„Mi-e frică și acum, ajută-mă, Barbara (Barbara D’Urso, prezentatoarea emisiunii – n.r.), te rog. Mama sa, sora sa, știu unde locuiesc și au venit la mine cerându-mi ca să-l iert. Mie mi-e frică să mai stau aici, ajută-mă, te rog!”
„Am nevoie să-mi refac viața liniștită alături de copiii mei, mi-e frică aici! El a spus că se va răzbuna, iar eu nu mai am încredere în nimeni. Vreau să plec de aici, să-mi cresc copiii în liniște și pace, departe de aici!”
S-ar putea spune că din moment ce monstrul a fost condamnat astăzi la 20 de ani de închisoare, Maricela nu ar mai avea motive să-i fie frică. Dar ne cuprinde frica pe noi când citim doar sau auzim despre groaznicele momente trăite de această femeie și ea, care le-a simțit prin fiecare celulă din corpul ei, să nu-i mai fie frică oare?
Să fie oare pedeapsa la 20 de ani de închisoare și câteva ore de consiliere psihologică pentru ea și copii de ajuns pentru ca această femeie și copiii ei să treacă peste 10 ani de chinuri demne de un film de groază?
Procurorul a cerut 26 de ani de închisoare drept pedeapsă pentru Francesco Rosario Aloisio Giordano, dar în baza dovezilor prezentate la proces judecătorii au considerat că 20 de ani sunt de ajuns.
