Zi sfântă de duminică… Vreme de rugăciune, zi de petrecut împreună. În bisericile care până mai ieri erau pline, astăzi se roagă doar preotul și îngerii. Clopotele care altădată vesteau adunarea la rugăciune, sunt și ele mute. Și plâng și icoanele de pustietatea asta impusă de decrete și ministere și de un „inamic” ucigaș. Străzile, altădată pline de forfotă și agitație, de turiști și iubitori de artă, astăzi goale și fără viață rămân să își lingă singure rănile produse de dezinfecția de peste noapte.
E primăvară. Anotimpul bucuriei și al renașterii. Doar vietățile naturii se mai bucură însă de copacii înfloriți și de bobocii ce stau să plesnească, dornici de căldura soarelui care va desăvârși miracolul ce se numește viață, pentru că noi, puținii care mai umblăm pe străzi, preocupați de viitorul incert nu mai avem timp pentru miracole.
Grădinile, parcurile altădată pline de copii, de tineri, de bătrâni și de asistentele casnice care locuiesc cu persoana pe care o îngrijesc și care se recreeau după o săptămână de munca și stres, acum sunt închise. La fel și magazinele. Rămân deschise doar cele de strictă necesitate.
Teoretic, toată lumea trebuie să rămână acasă. Practic, pe străzi, în mijloacele de transport aproape goale, mai întâlnești doar pe cei ce prin natura meseriei continuă încă să lucreze. Sau persoanele care au anumite nevoi particulare, justificate desigur și însoțite de nelipsita declarație pe proprie răspundere.
E duminică. Vreme de odihnă și bucurie. Încercăm să ne încurajăm unii pe alții și să ne îmbrățișăm virtual. Știm că la fine vom răzbate și vom înfrânge acest inamic. Și italienii gândesc la fel. Încrederea că vor reuși ii scoate pe cât mai mulți la ferestre, bucurându-se și cântând imnul național, într-o uniune care ar face invidios pe oricine.
Nimic nu mai este ca înainte. Dar există speranța că într-o zi, când inamicul va fi fost răpus, vom ieși cu toții în stradă, ne vom bucura și îmbrățișa împreună, ca într-o mare și unită familie, români, italieni, indiferent de naționalitate. Mai căliți și mai puternici ca înainte. Duminică liniștită și gânduri bune, tuturor!
Petra Iosub – Florența (Italia)
Durere fără margini în Italia la înmormântarea Ștefaniei și a celor trei copii ai săi
Un italian s-a mutat în România și lucrează ca șofer de autobuz. „Aici e mai bine”
Durere și omagii emoționante în Italia la înmormântarea Andreei Rabciuc
Român care călătorea cu autocarul, dispărut în Italia fără urmă
Mamă româncă și cei trei copii morți în Italia. Apelul familiei îndurerate
Tragedie cumplită în Italia: Trei copii români și mama lor, morți în urma intoxicării cu fum
Lumânări și lacrimi în Italia, în amintirea româncei Andreea Rabciuc
Badantă moldoveancă, ucisă în Italia de o mașină. La volan se afla un avocat italian
Vânt puternic în Italia, un avion nu a reușit să aterizeze
O româncă din Italia a scris o emoționantă carte dedicată badantelor