Un îngrijitor moldovean stabilit în Israel împărtășește experiența sa intensă și adesea periculoasă în cadrul unui conflict, arătând dedicația și sacrificiile pe care muncitorii migranți le fac pentru a-și sprijini familiile.
Noie Rotaru, în vârstă de 39 de ani la sosirea sa în Haifa, Israel, în vara anului 2014, a lăsat în urmă o carieră de profesor de română și o familie proaspăt extinsă, cu o fiică de doar o lună.
A fost o decizie grea, influențată de promisiunea unui salariu mai mare decât în Moldova, dar care a venit cu provocări neașteptate și pericole constante, relatează Europa Liberă Moldova.
„Mamă, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”
Noie Rotaru povestește că a ales Israel și nu Italia, acolo unde și mama sa lucrează în calitate de îngrijitoare, pentru salariu, care era mai mare și pentru că avea mai multe șanse să fie angajat în calitate de bărbat îngrijitor.
„Eu voiam să muncesc. Mama îmi spunea inițial că sunt timid și nu se știe cum o să mă descurc. I-am răspuns: Mamă, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”. Acum, ea îl sună ca să-i ceară sfatul la nevoie.
În Israel, familiile religioase conservatoare preferă ca bărbații să fie îngrijiți de bărbați și femeile de femei. Ajuns acolo, prin intermediul unei firme, și-a început activitatea în primele familii.
„Plecam de la un salariu de două-trei mii de lei și eram bucuros de orice îmi dădeau să fac aici, dar prima perioadă a fost foarte grea din punct de vedere psihologic”, menționează el.
Primii patru ani acolo au fost cei mai grei pentru el. După ce unul dintre beneficiari deceda, situația lui rămânea incertă. I s-a întâmplat, în lipsă de cazare, să doarmă pe scările unui spital, urmând dimineața să pornească din nou în căutarea unui post de muncă.
În ciuda perioadei inițiale dificile, Noie a perseverat, adaptându-se la cerințele stricte ale familiilor conservatoare din țara respectivă.
Pe lângă acomodarea la munca fizică și stresul emoțional, bărbatul moldovean a fost nevoit să învețe rapid cum să acționeze în situații de urgență, cum ar fi o situație în care un pacient a deschis accidental gazul în casă, punând în pericol viețile tuturor.
„M-am trezit pe la unu noaptea și când mă gândeam să-mi aprind o țigară, am simțit mirosul. Altfel, ar fi explodat toate cele nouă etaje”, își mai amintește el.
În urma experienței dobândite, Noie a devenit co-autor al unui ghid pentru îngrijirea persoanelor în etate, oferind astfel sprijin celor care se confruntă cu aceleași provocări ca el. Acest lucru, împreună cu îmbunătățirile în condițiile de muncă și legislația de protecție a muncitorilor migranți, reprezintă schimbările pozitive pe care le-a văzut de-a lungul anilor.
Ceea ce îl neliniștete este lipsa unei clarități pentru acțiunile îngrijitorilor în caz de război:
„Nu există protocoale pentru situația de criză în care ne aflăm acum: atunci când auzi sirena și știi că ai 50 de secunde ca să ajungi la adăpost, ce faci cu persoana pe care o îngrijești? O iei cu tine? O lași în pat? Ce fac cei care au nevoie de elevatoare pentru a putea fi mișcați din pat? Pleci tu să îți salvezi viața, sau mori alături de bătrân? Nu e prevăzut așa ceva în contract”, explică Noie Rotaru.
Familia sa din Moldova continuă să-l îndemne să se întoarcă acasă, îngrijorată de riscurile pe care le presupune viața sa în Israel, mai ales având în vedere că a vizitat Moldova de doar trei ori de când a plecat.
Noie încă se luptă cu decizia de a rămâne sau de a se întoarce:
„În fiecare zi familia îmi spune să vin acasă, că vor să fim împreună. Dar nu e timpul, am și eu niște responsabilități, niște proiecte pe care trebuie să le realizez. Fiecare din cei veniți aici au un scop, nu vin să piardă anii”, mai spune bărbatul.
