Vă avertizăm că acest articol conține imagini și detalii cu un puternic impact emoțional.
O situație de coșmar dintr-un centru social de îngrijire pentru bătrâni din țara noastră a fost scoasă la iveală de o investigație a jurnaliștilor de la Centrul de Investigații Media și Buletin de București. Condițiile în care trăiesc bătrânii în „Centrul Rezidențial de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Dependente – Casa Cora”, condus de antreprenoarea Cristina Maria Dumitra, erau groaznice. Printre „clienții” săi se număra lunile trecute și mama unei românce plecate în Italia.
Cristina Maria Dumitra a gestionat anterior alte două locații cu același profil: vila (pensiunea) Gerbera, de pe Bulevardul Eroilor 96, Voluntari și o casă în strada Violetelor din Ștefăneștii de Jos, unde funcționa un alt centru identic.
Elena, o fostă angajată a Cristinei Maria Dumitra, a povestit reporterilor Centrului de Investigații Media (CIM) și Buletin de București cum bătrânii ajungeau din om neom în câteva luni de zile după ce treceau pragul acestor centre sociale. Erau ținuți înfometați, murdari, cu pampers-ul neschimbat, cu hainele murdare de urină și fecale.
Mai multe persoane erau ținute în azil împotriva voinței lor
Printre ele și mama unei românce plecate la muncă în Italia, care ar vrea să-și scoată mama de la azil și să o ducă înapoi acasă, dar cealaltă fiică a bătrânei se opune.
Pensionara face obiectul unei dispute între cele două fiice ale sale: una, rămasă în România, vrea să-i ia mamei ei casa, iar cealaltă, emigrată în Italia, încearcă să o ajute, plătindu-i avocat, să plece din acest loc și să se întoarcă la casa ei.
„Deși comunicase angajaților centrului că nu dorește să mai locuiască acolo, iar avocatul celei de a doua fiice a notificat centrul cu privire la faptul că nu au niciun temei pentru a o ține pe rezidentă în centru împotriva voinței acesteia, reprezentanții centrului nu au luat măsuri pentru a rezolva situația, menținând situația de privare de libertate fără vreun temei”, a relatat echipa CRJ (Centrul de Resurse Juridice) într-un raport după o vizită efectuată la azilul Casa Cora.
Echipa CRJ a relatat situații dramatice din azilul respectiv:
„La etajul al doilea, o rezidentă locuia pe hol. Din informațiile primite de la aceasta, este pensionată din motive medicale, a fost electrician. Nu știe dacă are rude sau prieteni, nu o vizitează nimeni, nu știe dacă are venituri. Nu are niciun obiect personal, vreo noptieră sau vreun dulap care să îi fie alocat. Patul său este așezat în spatele unui dulap închis cu lanțuri. Salteaua este înfășurată în celofan, iar pe deasupra este pus doar un cearceaf, nu am văzut să fie și o pernă pe pat sau vreo pătură. Nu are nicio activitate toată ziua, și-ar dori o carte. Nu se poate deplasa și nu beneficiază de un scaun rulant, se deplasează de-a bușilea peste tot (la baie și la parter), de când a ajuns în acest centru nu a mai ieșit afară în curte”, relatează cei de la CRJ în raportul de vizită.
Elena, o îngrijitoare care a lucrat atât la centrul de la Gerbera, cât și după, la Casa Cora, a povestit:
„Nu este nimic în regulă acolo, credeți-mă. Toți erau mușcați de ploșnițe, au ajuns să aibă viermi în zonele intime, escare adânci până la os, nu vă puteți imagina! În orice zi – deci în orice zi! – nu exista zi în care să nu fie două-trei nereguli mari, nasoale rău. Pur și simplu nu ai cum să ai două infirmiere în tot azilul ăla, ele pur și simplu nu fac față”, a povestit Elena experiența de angajat al „serviciilor sociale” prestate de Cristina Maria Dumitra.
„Mergeau ploșnițele pe ei… ferească Dumnezeu! La Gerbera, da. Sub pat, dacă ridicai salteaua, cel puțin seara, când era întuneric… le-am învățat și psihologia, pe bune! Deci seara, dacă ridicai salteaua, fugeau toate în toate părțile, era… Eu chiar am rămas șocată!”, și-a continuat femeia povestea.
„La Casa Cora, unde ne-am mutat de la Gerbera, aveau o singură baie pe un etaj. La etajul 1, o singură baie la 27 de oameni”, a mai spus îngrijitoarea care ți-a amintit o situație groaznică: într-o zi a găsit o bătrână care tocmai ce făcuse pe ea, în pat.
„Nu voia nimeni să se atingă de ea de scârbă, am luat-o cu tot cu cearșaf. Am urcat-o în cadă, pentru că este cadă acolo, la baia aia comună pentru 27 de persoane…”
Despre o pensionară pe care a găsit-o lovită și plină de sânge pe față Elena a povestit:
„Pe doamna asta așa am găsit-o, cel mai probabil a fost bătută înainte să vin eu, nu pot să îmi dau seama. Culmea este că ele spuneau că toți, ai dracu, s-au lovit de câte ceva! Băbuța asta bătrână mă mângâia mereu, că îi aduceam de mâncare și îi dădeam mereu două porții, tot timpul făceam cum puteam să îi dau două porții, că vedeam că ar mai mânca, și am găsit-o într-o zi așa”, a spus îngrijitoarea.
„Mai era unul care cobora de sus, de foame. Cobora la bucătărie să fure de mâncare, îl prindeau și îl băteau. Altă doamnă, cu probleme psihice mari, urina unde vedea gresie. Și râdea, că avea o chestie cu râsul, și într-o zi m-am dus și am găsit-o vânătă la ochi. Am întrebat ce s-a întâmplat și colegele mi-au zis ‘i-am spus să se dea jos din pat și a dat cu ochiul de marginea de la pat’. Dă-o dreacu…Sau cealaltă, care ‘a căzut din pat’. Normal că au bătut-o, îți dai seama. Culmea e ca ele între ele, bolnavele, nu se băteau. Infirmierele le băteau!”, continuă Elena.
Bătrânii erau subnutriți. De mâncare? Nimic, o zeamă
„Zeamă însemnând zeamă la modul zeamă, și aia adusă de pe la infirmiere de pe-acasă. Zeamă chioară, o mâncare de cartofi, amestecături cu paste. Ce se găsește. Nu au gustări, nu au un fruct… Atât”, a povestit femeia.
„Pe la 8.30 dimineața le dădea – așa se dădea la momentul când eram eu acolo – cel mai ieftin salam, salamul de la ARO, margarina de la ARO. Marmelada, adica nici macar o dulceață, un gem ca oamenii… Mulți dintre ei nu voiau să mănânce, că na, fuseseră obișnuiți altfel. Așa… La prânz, ciorba aia chioara, cu felul doi la fel de chior. Ori făceau din astea… păstăi de fasole, tot timpul păstăi de fasole, fasole, și pe alea le făceau chioare. Le explicam ‘nu le mai dați fasole pentru că fac pe ei, se strica la burtă, pentru că punem în ele numai vechituri, numai căcaturi, măcar atât: nu le mai faceți fasole!”, a mai povestit Elena.
„Celor cărora le dădeam direct cu lingura sau celor foarte bătrâni nu le punea carne deloc, le punea doar la ăia care începeau să țipe, să facă scandal. Li se făcea ceva din oase, din tacâmuri, spate, cu cururi și cu gâtleje. Deci nu vedeau niciodată carne de-adevăratelea, așa. Ce să mai… subnutriți toți. Adică dacă vedeți poze cum au venit și cum au plecat…”.
Cristina Maria Dumitra, face afaceri pe spatele oamenilor în vârstă de 11 ani. În tot acest timp a avut, conform Monitorului Oficial, cel puțin șase firme care operau în cel puțin tot atâtea case. Prima afacere pe spinarea oamenilor care nu se pot îngriji singuri a pornit-o în august 2012, sub denumirea „Casa de Odihnă Maria”. Au urmat altele, cu datorii mari la bugetul de stat, pe care românca le-a fentat deschizând firme noi. Articolul jurnaliștilor Ovidiu Vanghele (Centrul de Investigații Media) și Bianca Albu (Buletin de București) îl puteți citi în întregime aici: https://www.investigatiimedia.ro/investigatii/lagarele-cristinei
