Mesajul emoționant al unui italian pentru Constantin, românul mort într-un accident feroviar

Era ora 17:44 din ziua de 27 ianuarie 1992, când două trenuri care circulau din sensuri opuse pe linia feroviară unică Roma-Velletri s-au ciocnit în gara Casabianca, din zona localității Ciampino (Lazio).

Un accident feroviar grav, care a provocat șase morți și aproape 200 de răniți și în care și-au pierdut viața: Tommaso Cocuzzoli, Romeo D’Antimi, Gabriele Giammattei, Alberto Zaccagnini, Claudio Milletti și românul Constantin Radu.

Accidentul feroviar din 27 ianuarie 1992 de pe calea ferată Roma-Velletri. Sursa foto: Ferrovie Info

Acum, după 31 de ani de la accident, au fost organizate evenimente de comemorare și a fost inaugurată o placă comemorativă la Velletri, în memoria victimelor. Astfel, numele lor, gravate în marmură, nu vor fi nicicând uitate. O altă placă comemorativă îi amintește la Casabianca.

În amintirea și onoarea cetățeanului român decedat în accident, Alessandro Filippi, președintele Fundației Muzeul Luigi Magni și Lucia Mirisola, a publicat în Velletri Life un mesaj emoționant dedicat conaționalului nostru:

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

„Începutul anilor ’90 a fost perioada în care a început fenomenul emigrației din țările estice. Oamenii fugeau de regimurile totalitare, în căutarea unei vieți mai bune. În unul dintre trenurile accidentului de la Casabianca se afla un tânăr român, care ulterior a fost găsit mort într-o baie fin tren, ridicând numărul morților de la cinci la șase.

În aceste zile de amintire a acelei imense tragedii, care a întristat profund comunitatea noastră, gândul nostru se îndreaptă spre el, singur în Italia.

Poate lucra ca zidar sau simplu muncitor și se întorcea în vreo localitate străbătută de calea noastră ferată, după o zi grea de muncă, dar la Casabianca și-a găsit moartea.

Parcă îl văd acum în fața ochilor, obosit, îmbrăcat cu hainele de lucru, stând pe un scaun al unuia dintre cele două trenuri care s-au ciocnit în acea seară din cauza unei greșeli tragice.

Poate că își începuse călătoria ațipind din cauza epuizării, dar când trenul s-a apropiat de Ciampino s-a ridicat pentru a merge la baie.

Moartea i-a spulberat visul de o viață mai bună, acolo, pe peronul din gara Casabianca, într-o seară friguroasă de ianuarie 1992, seara în care a izbucnit iadul în jurul micului nod feroviar de pe Via dei Laghi.

Gândul nostru zboară la tine, dragă Constantin, numele tău este gravat pe placa comemorativă din Casabianca și pe cea din Velletri, sperăm să te odihnești în pace.

Nu știm în ce cimitir ești înmormântat și dacă familia ta a știut vreodată că nu mai ești pe această lume. Cu toții ne amintim sicriul tău, fără nimeni în jur, în sala de priveghi de la gara Ciampino.

- Continuarea după publicitate -

Suflet frumos, (…) ești în inimile noastre!

Amintirea ta va trăi împreună cu cea a lui Tommaso, Romeo, Gabriele, Alberto și Claudio, vei fi alături de noi de fiecare dată când ne oprim să ne uităm la acele plăci comemorative și să ne gândim la acea seară blestemată.

Iartă-ne, Constantin, ai ales Italia pentru o viață mai bună, dar în schimb ți-ai găsit moartea. Iartă-ne, dragă prietene!”