Mirajul chemat Italia: când emigrarea devine o povară nu există alt drum decât cel al întoarcerii acasă

Fragment din cartea Mirajul chemat Italia, în care Aurel Luca, român emigrat în urmă cu mulți ani în căutarea unei vieți mai bune, redă aspecte din anii petrecuți pe pământ italian:

«… Odată ajunși în Italia, Nelu, Mery și Iulian mă așteptau cu toții, nici măcar nu știau cum să se comporte sau ce să facă ca să nu mă afecteze într-un mod negativ, atunci le-am spus că deja totul e trecut și viața trebuie să-și urmeze cursul. Iulian abia ne aștepta, noi suntem o familie care dacă unul dintre noi lipsește într-o seară parcă ceva nu-i în regulă și se vedea că i-am lipsit.

- Continuarea articolului după publicitate -

Următoarea săptămână am fost cu Mircea să facem o lucrare pentru un italian, lucrare de la care nici în ziua de azi nu am luat banii, nici eu și nici Mircea.

Înainte de Crăciun am luat carnetul de conducere, era și tatăl Danei la noi, seara am „sărbătorit” că a doua zi la muncă mă durea capul de nu mai știam de mine. Părinții Danei veniseră în Italia, și au închiriat o casă aproape de Cuneo. Soacră-mea lucrase pentru o bătrână vreo doi ani și bătrâna murise, ea găsise de lucru într-un sat apropiat și a hotărât cu socru-miu să vină și el în Italia. Luase în chirie casa de la bătrâna la care lucrase, fiul bătrânei, un moș și el că avea peste șaptezeci de ani, i-a propus dacă vrea casa în chirie că așa nu rămânea goală. La început mă gândisem eu cu Dana să o luăm, ca o casă de vacanță, dar era prea departe.

A stat socru-meu din noiembrie până în aprilie, nu a mai rezistat și s-a întors acasă în România. „Da’ ce vreți să înnebunesc aici, toți îmi vorbesc în italiana lor, eu dau din cap aprobator și nici măcar nu înțeleg nimic din ceea ce spun.” Avea dreptate, stătea singur de duminică seara până sâmbătă dimineață, doar sâmbăta și duminica soacră-mea era liberă și se întâlneau. Partea bună a fost că am făcut Crăciunul și Revelionul toți, cu Nelu, Mery, socru-meu, soacră-mea și noi toți, am făcut niște sărbători ca-n povești. După cum v-am mai spus, în aprilie și-a luat toate catrafusele și drumul spre casă, că Italia nu era pentru el.

Eu am mai lucrat, ba cu Mircea, ba cu Nelu, am mai făcut și niște lucrări de ale mele, nu era rău, ne era chiar foarte bine. În toamna lui 2012 maică-mea a venit la noi și a stat până în martie 2013, pentru ea în România era foarte greu având în vedere că nu avea nici o sursă de venit. Hotărâsem cu Dana să încercăm să o convingem ca să vină la noi, a acceptat într-un târziu:

– Da măi copii, dar voi aveți greutățile voastre, mai vin și eu cu ale mele. Era încă afectată de dispariția lui taică-miu, cred ca n-o să treacă niciodată total peste acea perioadă. Noi am încercat să o facem să se simtă cât mai bine, nu știu cât am reușit. În februarie mi-a spus că ar vrea să plece acasă că vine acuși primăvara și trebuie să înceapă munca în grădină. I-am cumpărat bilet la autocar și în martie a plecat acasă.”»

Cartea Mirajul chemat Italia poate fi cumpărată de pe Amazon de la următoarea adresă: https://www.amazon.it/dp/B08WZJK4DK, ar în format electronic, ebook, se poate comanda de pe Google Play la: https://play.google.com/store/books/details?id.

Susține publicația noastră!

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos