Mirajul chemat Italia, întâmplări trăite și povestite de un român emigrat în căutarea unei vieți mai bune

Viața românilor care în ultimii zeci de ani au fost nevoiți să plece peste hotare în căutarea unei vieți mai bune a devenit subiect de literatură, teatru și film. Întâmplări adevărate, povestite chiar de protagoniști, adevărate file de istorie în spatele cărora sunt oameni reali, cu poveşti triste despre sacrificiu, suferinţă și pierderi, dar şi despre speranţă şi ambiţie.

Aurel Luca s-a născut în comuna Șipote din județul Iași, pe 11 noiembrie 1975. Este căsătorit, are doi băieți și s-a stabilit împreună cu familia în Italia. La îndemnul unor prieteni italieni care îi ascultau „poveștile de viață” și erau impresionați de acestea, a decis să scrie Mirajul chemat Italia, o carte în care a povestit întâmplările trăite în primii ani ca imigrant în această țară.

Redăm mai jos un fragment din cartea lui Aurel Luca, Mirajul chemat Italia:

« …dar într-o zi Danilo ne-a chemat la el:
– Băieți, eu nu-mi mai permit să vă mai țin la muncă, am să vă dau o parte din bani acum și restul o să vi-i dau mai târziu. Ne-a dat omul o parte din bani și restul ni i-a dat aproape de sfârșitul anului, eram în luna mai.

Am ajuns acasă și i-am spus Danei situația mea de la muncă, ea a spus să nu mă preocup că într-un mod sau altul o s-o rezolvăm noi. Venise și băiatul care trebuia să ia casa, a spus că putem să mai stăm o lună, timp în care trebuia să ne căutăm altă casă. Costică rămăsese și el fără lucru, doar Nelu cu Dana lucrau.

Următorul weekend Nelu a găsit o cameră într-o casă la niște români din Bacău și într-o săptămână ne-am mutat, plăteam 150 de euro de persoană pentru o cameră. Eu, Dana, Nelu și Costică ne-am mutat, deci 600 de euro pentru o cameră, în bucătărie mai stăteau doi români. Costică găsise și el o fată care venise cu noi în cameră, deci eram 5 în cameră și cu doi, în bucătărie, șapte persoane la 150 de euro, erau 1050 de euro pe care acea familie îi câștiga la lună numai de la noi, ei plătind doar 350 euro chirie. O casă plină de gândaci și mizerie…

Am stat doar două luni în acea casă după care eu, Dana și Nelu ne-am mutat în a treia casă, tot o cameră dar la care plăteam doar 350 de euro. Costică rămăsese acolo pentru că sincer nu ne permiteam să-l mai ținem și pe el. A fost ultima dată când l-am văzut, ne-am mai auzit o singură dată la telefon și pe urmă am înțeles că s-ar fi întors în România pentru că nu găsea de lucru. Eu nu lucram zi de zi, dar două sau trei zile la săptămână mă duceam cu Nelu.

Cu Dana mă logodisem într-un stil original, era sâmbătă seara, ne plimbam, ne făceam declarații de dragoste și atunci eu, ferm convins de sentimentele pe care i le nutream, m-am așezat în genunchi și am cerut-o de soție. Eram într-un parc și ca inel de logodnă am folosit brelocul de la chei. A fost foarte încântată, la început și-a pus problema că ea are un copil, că a mai avut o căsătorie eșuată și eu fiind „flăcău” să nu fie un impediment, am asigurat-o că nu o să fie nicio problemă, nici din partea mea și nici din partea părinților și logodna a fost făcută.

În noua casă stăteam în aceeași cameră cu Nelu. Era prin august, Dana plecase în țară că nu mai putea de dorul lui Iulian, băiețelul ei de 4 anișori, eu cu Nelu am rămas în Torino. Am rămas ca doi „ai nimănui”, parcă-mi luase cineva piuitul, nu mai aveam niciun chef de nimic. Nelu, spre norocul lui, pleca la muncă zi de zi, eu în zilele în care nu lucram o luam razna. Îmi amintesc că într-o zi am făcut mâncare, o oală mare cu orez, pe care am folosit-o garnitură, la ceea ce pregăteam seara, pentru o săptămână.

Vine Nelu acasă într-o seară și-mi spune: „Mihai, avem o oportunitate de care trebuie să profităm la maxim!” „Care?”,  întreb eu. „Avem șansa să luăm o casă numai a noastră, o casă cu două camere și bucătărie mare, într-o zonă frumoasă.”

Am fost foarte încântat de vestea primită, problema era că trebuia să dăm un avans pentru 3 luni de chirie și cu banii eram cam strâmtorați. Dana plecase acasă, eu lucram puțin, singurul cu banii era Nelu, dar știam noi că într-un fel sau altul trebuia să rezolvăm, era o șansă cu care nu te întâlnești prea des având în vedere că pe timpul ăla nu aveam niciunul acte în Italia.

Dumnezeu se vede că nu și-a întors fața de la noi și s-a întâmplat ca „patronul” lui Nelu să aibă nevoie de mine la lucru pe o perioadă mai lungă și cu banii mei, ai lui Nelu, el a pus mai mulți, am reușit să luăm casa. Am luat casa chiar cu o zi înainte de a veni Dana din țară. Nu aveam încă toate lucrurile duse acolo la sosirea Danei, am mai dormit o noapte în vechea casă și următoarea noapte am dormit în casa noastră. Era a patra casă în care mă mutam într-un singur an, 2003.»

Cartea Mirajul chemat Italia poate fi cumpărată de pe Amazon de la următoarea adresă: https://www.amazon.it/dp/B08WZJK4DK, ar în format electronic, ebook, se poate comanda de pe Google Play la: https://play.google.com/store/books/details?id.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos

Publicitate
Susține publicația noastră!