Astăzi vă scriu despre drama României prin pierderea tineretului, a fiilor de români născuți și crescuți în afara hotarelor țării noastre.
În fiecare zi întâlnesc alte familii de români aici, în Italia, observ că vorbesc cu fiii lor doar în limba italiană și nu îi înțeleg de ce o fac. Este ca și cum s-ar feri că sunt români, ca și cum i-ar ajuta pe copiii lor să uite sau să ignore că vin din România. Chiar credeți, dragi români, că italienii vă apreciază pentru acest lucru? Noi pentru ei suntem și vom fi niște străini încă vreo două, trei generații de acum încolo. Niște străini fără identitate națională, noi ar trebui să le demonstrăm cine suntem și de unde venim, dacă nu le facem cunoscute valorile noastre strămoșești și spirituale ei nu au de unde să le cunoască. În plus, eu văd un mare avantaj pentru copil să vorbească de mic două limbi. Avem și noi fetița născută în Italia, merge la grădiniță aici, dar cât putem, vorbim cu ea românește. Doar dacă sunt persoane de alte naționalități de față, italieni, marocani, albanezi, vorbim în limba italiană, din respect și ca să înțeleagă și ei.
Mi-ar crăpa obrazul de rușine să mergem în concediu în România, la bunicuțele noastre (că bunici nu mai avem, au plecat dintre noi) și copilul nostru să nu știe să vorbească cu ele sau cu verișorii și vecinii noștri. Îi citim fetiței povești românești, o învățăm cântecele românești, îi povestim despre România. De ce să ne fie rușine cu țara noastră? Pentru niște hoți care sunt la conducere și ne fac patria de rușine? Trebuie să arătăm că noi, cei care muncim cinstit și facem onoare României, suntem mult mai mulți! Și cum să vorbești doar în italiană când tu de fapt în mașină asculți numai Guță și Florin Salam?
Să nu uităm că sașii au stat peste 500 de ani în Ardeal, dar când au plecat știau toți limba germană, și-au păstrat tradițiile, portul, obiceiurile lor strămoșești. Noi suntem peste un milion doar în Italia, peste 4 milioane de români răspândiți în toată lumea, în loc să ne unim, să ne ajutăm, românii se feresc unii de alții.
Am fost în orașul Antwerpen, din Belgia, într-o duminică. Erau acolo restaurante din toate zonele lumii, la cel marocan era plin de marocani, la cel italian era plin de italieni, mexican, turcesc,
Îmi pare rău să spun asta dar din toate națiile pe care le-am întâlnit, românii sunt cei mai răi între ei, se rușinează unii cu alții, le e rușine de trecutul lor, de portul lor, de obiceiurile lor care le definesc identitatea. Am fost la Festivalul Berii din Austria, undeva lângă Klagenfurt, toți participanții erau îmbrăcați în costume tradițional-populare, de la primar la muncitorul de rând, iar într-un cartier din Antwerpen am văzut evreii la fel, toți îmbrăcați în costumul lor popular. Noi avem costume populare mult mai frumoase decât ei la un loc, avem o istorie veche de mii de ani și bogată în fapte, avem tradiții și datini încă bine păstrate pe la sate, dar parcă ne-ar fi rușine să le arătăm, așteptăm să vină alții să ni le promoveze.
Cunosc de mult timp o femeie română ce locuiește acum aici, în Italia. Are trei fete și vorbește cu ele doar în limba italiană, scuza ei este că actualul soț e italian și fiind femeia de vreo 20 de ani aici, a cam uitat românește. Poate are dreptate, nu știu, eu sunt doar de 2 ani stabilit în Italia dar îmi aduc aminte când la o nuntă de la noi, din țară, românca respectivă s-a prins în dansul popular „Crihalma” , specific Țării Făgărașului. Avea o bucurie pe față atunci ce nu o poate cumpăra cu toți banii câștigați în Italia! De ce să nu-i învățăm și pe copiii noștri să se bucure de aceste comori românești? De ce să ne prefacem că uităm trecutul nostru?
Vasile Mihali – Italia
Așteptăm cu interes impresiile românilor din străinătate despre aspectele cu care se confruntă în viața de emigrant, pe adresa de email contact@rotalianul.com sau ca mesaj pe pagina de Facebook, Rotalianul – Revista românului din Italia.
