Marta Baraldi, o italiancă în vârstă de 84 de ani, a fost în centrul unui scandal financiar după ce a transferat 100.000 de euro către îngrijitorii săi, Michele Ferraro și Angela Albanese, un cuplu în vârstă de 53, respectiv 57 de ani.
Donația generoasă a venit în urma vânzării unei case la mare și a fost justificată de Marta ca fiind pentru „asistență personală”.
În plus, ea i-a numit pe cei doi soți ca beneficiari ai poliței sale de viață (care inițial era pe numele unui nepot), i-a numit moștenitorii săi și le-a transferat indemnizația ei lunară de invaliditate, însumând 4.000 de euro.
Funcționarii băncii unde pensionara își ține banii, observând aceste mișcări financiare neobișnuite, au alertat autoritățile, ceea ce a declanșat o anchetă, suspectând că aceasta ar fi fost manipulată să cedeze le sume importante de bani.
Astfel, tribunalul a dispus sechestrarea preventivă a soldurilor din conturile cuplului, fără a impune însă un ordin de restricție, deoarece ar fi afectat negativ starea psihologică a bătrânei.
Dar cea care se opune tuturor acestor măsuri este chiar Marta, care afirmă: „Ei sunt familia mea, îngerii mei. Și cu banii mei fac ce vreau.”
Marta Baraldi, la 84 de ani vede foarte puțin („Nu recunosc nici măcar pastele din farfurie”, glumește ea) și aude destul de slab, dar pare să își cunoască bine drepturile.
Viguroasă și decisă când e nevoie, în aceste zile este extrem de furioasă pentru că „după părerea mea vor să-mi trimită o îngrijitoare care să doarmă la mine în casă noaptea, dar eu nu o vreau, nu am nevoie de ea, nu mai suport toate aceste impuneri! Vreau să fiu liberă să fiu eu însămi.”
Întrebată dacă înțelege ce i se întâmplă, bătrâna a spus:
„Se întâmplă că nu mai sunt liberă să fiu eu însămi. Mi-au impus o administratoare de suport care controlează tot ce fac, mi-au blocat toți banii pe care voiam să-i dau lui Michele și Angelei. Eu vreau doar să fiu ascultată.”
Bătrâna a declarat că are o relație profundă cu cei doi, care a început când Michele era fizioterapeutul surorii sale, iar după moartea acesteia, legătura lor s-a intensificat.
„Vreau să spun imediat ceva, locuiesc singură, nepoții mei trăiesc în străinătate și pe strănepoți nu îi văd niciodată. Am o singură familie, sunt Michele și Angela, care mă îngrijesc în totalitate. Sunt ca și copiii mei. Îmi aduc liniștea. Știți ce s-a întâmplat altă seară?
Mi-a sărit siguranța în casă. Am apăsat butonul de alarmă, care este conectat la telefonul lui Michele. El a venit în mai puțin de zece minute, deși nu locuiește foarte aproape. Mi-a reactivat curentul, m-a salutat și a plecat acasă. Ca un fiu.”
Cu toate acuzațiile, Marta Baraldi rămâne fermă pe poziție, ea nu consideră că ar fi fost vreodată forțată să le ofere bani celor doi oameni care ao ajută la bătrânețe și susține că nu există un contract între ei, subliniind că „banii sunt ai mei și fac ce vreau cu ei.”
Ea își exprimă dorința de a trăi împreună cu ei, dacă circumstanțele legale ar permite:
„Angela vine în fiecare dimineață la ora 7.00 să mă ajute să mă ridic, se întoarce la ora 17.00 pentru a mă ajuta să cinez și apoi să mă pregătesc de somn.
Petrecem împreună sărbătorile și mă duc să vizitez locuri sacre. Ne vedem în fiecare weekend și, pe timpul pandemiei de COVID, au avut grijă de mine, aducându-mi cumpărături…
Mi-au îmbunătățit viața. Ei sunt tot ce am, înțelegeți? Mi-ar plăcea să locuiesc cu ei, dacă ar fi posibil, dar nu cred că se poate acum, cu toată problema aceasta judiciară.”
Despre nepoții ei, pensionara a spus: „Sunt foarte departe, nu îi văd niciodată. Nu îi doresc în casa mea.”
Sufletește, ea s-a legat de cei doi soți care îi sunt alături zi de zi și la rândul ei consideră că trebuie să-i răsplătească:
„Fac ceea ce aș face pentru niște copii. Banii sunt ai mei, și pot să fac cu ei ce vreau. Ei nu sunt vinovați, nu mi-au cerut niciodată nimic, nu m-au obligat să fac nimic.
Faptul că știu că sunt acolo și că nu sunt singură mă face să mă simt bine. Vor fi cu mine până la sfârșitul vieții mele. Vreau doar să fiu ascultată și să se înțeleagă că ei nu sunt escroci. Ei sunt familia mea.”
