Oul de Paște a devenit de-a lungul timpului unul dintre simbolurile acestei sărbători creștine. Tradiția oului de ciocolată, cu un mic cadou-surpriză în interiorul său, este relativ recentă, dar ouăle adevărate, colorate și cu diverse desene, reprezintă o tradiție moștenită încă din perioada Evului Mediu.
Originile oului de ciocolată sunt atribuite lui Ludovic al XIV-lea al Franței, supranumit Regele Soare. El a fost primul care, la începutul secolului al XVIII-lea, i-a cerut cofetarului de la Curte să facă un ou de cremă de cacao. Obiceiul de a dărui ouă la Paște este însă mult mai vechi și se pierde în îndepărtatul Ev Mediu.
Simbolismul oului înainte de creștinism
Oul a avut o însemnătate simbolică încă din cele mai vechi timpuri, el a îndeplinit deseori rolul simbolic al vieții în sine, dar și al sacralității. Conform unor credințe păgâne și mitologice din trecut, cerul și planeta erau considerate două emisfere care formau un singur ou, în timp ce egiptenii antici considerau oul ca punct de sprijin al celor patru elemente ale universului: apa, aerul, pământul și focul.
Tradiția dăruirii ouălor este deja documentată la poporul persan unde oamenii schimbau între ei ouă la apariția sezonului de primăvară, o tradiție urmată de-a lungul timpului de alte popoare antice, cum ar fi egiptenii, grecii și chinezii. Adesea ouăle erau decorate manual.
Ouă de argilă au fost găsite în multe morminte din Rusia și Suedia. Statuile lui Dionysos găsite în catacombele din Beotia (Grecia) poartă un ou în mână, semn al revenirii la viață.
Oul în creștinism
Obiceiul creștin al vopsirii de ouă la Paște a apărut în rândul creștinilor timpurii din Mesopotamia, care au pătat ouăle cu culoarea roșie „în amintirea sângelui lui Hristos, vărsat la răstignirea sa”. Catolicismul a preluat tradițiile care vedeau oul ca un simbol al vieții, adaptându-le în noua perspectivă a lui Hristos cel înviat. De fapt, oul seamănă cu o piatră aparent fără viață, la fel ca mormântul de piatră în care a fost îngropat Isus. În interiorul oului, însă, există o viață nouă gata să înflorească. În acest fel, oul devine apoi un simbol al Învierii.
Oul de Paște în Evul Mediu
Obiceiul schimbului de ouă colorate a luat amploare în Evul Mediu. În aceea perioadă, oul colorat, dintr-un simbol al renașterii naturii a devenit odată cu răspândirea creștinismului în lume simbolul renașterii omului în Hristos. Răspândirea obiceiului de a dărui ouă colorate de Paște a apărut probabil în Germania sunt de părere istoricii. Ouăle erau fierte împreună cu flori sau învelite cu frunze pentru a căpăta diferite nuanțe.
Tot în Evul Mediu s-a impus o nouă tradiție și anume crearea ouălor artificiale, fabricate sau acoperite cu materiale prețioase precum argintul, platina și aurul, destinate evident aristocraților și nobililor. Edward I, regele Angliei din 1272 până în 1307, a însărcinat crearea a aproximativ 450 de ouă acoperite cu aur pentru a fi donate cu ocazia sărbătorilor de Paște.
Tradiția oului decorat se datorează totuși bijutierului Peter Carl Fabergé care, în 1883, a primit de la țarul Alexandru al III-lea al Rusiei sarcina de a pregăti un cadou special pentru țarina Maria. Fabergé a creat atunci un ou de platină care conținea un alt ou, de aur, care la rândul său conținea două daruri: o reproducere a coroanei imperiale și un puișor de aur. Faima primului ou Fabergé a contribuit, de asemenea, la răspândirea tradiției cadoului din interiorul oului.
