Persoanele care au lucrat legal și în alte state europene, pot să beneficieze de drepturi de pensie și din România, dar și din celelalte state în care au lucrat în conformitate cu legile în vigoare.
Stagiile de cotizare din celelalte țări vor fi considerate la stabilirea pensiei de către autoritățile române, deoarece persoanele care au lucrat în mai multe țări pot beneficia de drepturi de pensie în fiecare dintre ele.
Pe lângă țările membre UE, România are încheiate acorduri bilaterale pe modelul regulamentelor europene cu Macedonia, Turcia, Coreea de Sud, Moldova, Canada şi Israel. Totodată, România aplică alte acorduri şi convenţii bilaterale de securitate socială cu Maroc, Armenia, Belarus, Ucraina şi Rusia. Așadar, și cei care au lucrat într-una dintre aceste țări pot să obțină o pensie internațională.
Regulile sistemului de stabilire a pensiei din România nu sunt identice cu cele din alte state.
Persoanele care au lucrat în două sau mai multe țări ar trebui să se documenteze cu privire la condițiile de acordare a pensiei din statul străin în care muncesc.
Spre exemplu, vârsta legală de pensionare diferă de la un stat la altul. Culegerea acestor informații esențiale din fiecare stat, înainte de a merge cu o cerere de stabilire a pensiei la casa de pensii din România, este importantă pentru a nu avea surprize la momentul în care vom primi o pensie mai mică decât s-ar fi așteptat, de exemplu.
Cele mai importante aspecte ce trebuie respectate pentru a putea beneficia de drepturile de pensie din celelalte state este ca munca în alte țări să se fi desfășurat în condiții de legalitate și cineva să ne fi plătit contribuțiile aferente.
Altfel, pentru perioadele în care am lucrat fără îndeplinirea condițiilor de legalitate în muncă din țara respectivă, la negru cum se zice, nu putem spera ca ele să fie luate în calcul nici la stagiul minim de cotizare, nici la stabilirea valorii pensiei cerute în România (sau în oricare altă țară).
Pentru ca anii lucraţi în străinătate să fie luaţi în considerare, solicitanţii trebuie să fi muncit în fiecare stat cel puţin un an.
În unele țări, este obligatoriu să fi lucrat o anumită perioadă pentru a dobândi dreptul la pensia corespunzătoare, în România, stagiul minim de cotizare este de 15 ani, potrivit reglementărilor în vigoare. La calculul pensiei însă, casa de pensii trebuie să aplice principiul cumulării perioadelor de cotizare, ceea ce înseamnă că va lua în calcul toate perioadele în care ați lucrat în alte țări, ca și cum ați fi lucrat pe teritoriul României.
De exemplu, o persoană care a lucrat zece ani în România și șapte ani într-un stat străin, poate să ceară pensie în România chiar dacă aici nu a lucrat decât zece ani, deoarece Casa de Pensii română este obligată să ia în calcul perioada de cotizare din statul străin.
Unde și cum se face cererea în România?
Cererea de pensie va trebui depusă la casa de pensii din țara în care locuim sau din ultima țară în care am lucrat, stabilește regulamentul european. Asta înseamnă că nu putem să facem o cerere în oricare dintre țările străine în care am lucrat, după bunul plac.
În România, cererea se depune la casa teritorială de pensii de care aparținem cu domiciliul, însoțită de documentele doveditoare.
Apoi, autorităţile române sunt cele care se ocupă de stabilirea pensiei pentru toate perioadele lucrate în celelalte țări. În acest sens, casa de pensii la care am făcut cererea este cea care trebuie să se ocupe de toate calculele, să ceară informațiile necesare cu privire la sistemele de pensii din țările respective, etc.
Este posibil, cu toate că ați împlinit vârsta legală de pensionare în România, unde ați făcut și cererea de acordare a pensiei, să nu fi împlinit încă vârsta de pensionare dintr-un alt stat în care ați lucrat.
Asta înseamnă, potrivit regulamentului european, că nu veți primi părțile corespunzătoare de pensie din țara respectivă decât de la momentul în care împliniți vârsta legală de pensionare și în acel stat. Acest fapt nu împiedică însă Casa de Pensii din România să ia în calcul perioada de cotizare din străinătate.
Cum puteți primi pensia dacă locuiți în străinătate?
Procedura de transfer a pensiei în străinătate constă în:
a) deschiderea de către solicitant a unui cont la orice bancă de pe teritoriul statului de domiciliu (nu este necesară deschiderea contului la o bancă apartinând Grupului Citi, dar această optiune poate conduce la achitarea unor taxe de transfer bancar mai mici);
b) comunicarea detaliilor bancare (adresa completă a beneficiarului, denumirea și adresa băncii beneficiarului, codul SWIFT/BIC al băncii beneficiarului, acolo unde e cazul, precum și numărul de cont internațional bancar) către instituția plătitoare (casa teritorială de pensii in evidența căreia se află dosarul de pensie) prin intermediul declarației de transfer.
Declarația de transfer, împreună cu documentul care confirmă detaliile bancare și cu copia actului de identitate al titularului, se pot depune direct de către titularul pensiei sau prin mandatar cu procură specială în acest sens, la sediul casei teritoriale de pensii în a cărei evidență se află dosarul de pensie. În plus, solicitantul le poate trimite și prin poștă sau prin e-mail.
În România, se pot obține cinci tipuri de pensii: pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială, de invaliditate şi de urmaş.
Pentru fiecare dintre aceste tipuri, legea stabilește reguli diferite și trebuie depuse documente diferite.
În principiu, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi de 63 de ani pentru femei, iar stagiul minim şi cel complet de cotizare sunt de 15, respectiv 35 de ani, însă atingerea acestora se face prin creşteri graduale, ceea ce face ca unele persoane să poată obține pensia pentru limita de vârstă mai devreme.
Pensia pentru limită de vârstă, cea anticipată şi cea anticipată parţială
- pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate (la care ne-am referit mai sus);
- pensia anticipată poate fi obţinută cu cel mult cinci ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, însă doar de către persoanele cu un stagiu de cotizare cu cel puţin opt ani mai mare decât stagiul complet de cotizare prevăzut de lege;
- pensia anticipată parțială se poate obține cu cel mult cinci ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum şi celor care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la opt ani;
- potrivit informațiilor oferite pe site-ul Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), la depunerea cererii de pensie pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parţială, solicitanţii au nevoie de următoarele documente, pe lângă cererea de pensie:
- formularul de cerere E 202;
- formularul E 207;
- o declaraţie pe propria răspundere;
- o copie după actul de identitate românesc (dacă deţin dublă cetăţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română);
- carnetul de muncă original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
- livretul militar original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
- diploma de studii originală sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora şi forma de învăţământ;
- o adeverinţă privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă.
Pensia de invaliditate
- se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor de muncă, bolilor profesionale, neoplaziilor, schizofreniei, SIDA, bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca, iar asta înseamnă că ele trebuie să fie încadrate în gradul I, II sau III de invaliditate;
- ea se acordă, în principiu, indiferent de stagiul de cotizare realizat;
- pentru obținerea acestei pensii, solicitanții trebuie să depună o cerere însoțită de:
- formularul de cerere E 204;
- formularul E 207;
- documente şi rapoarte medicale pentru a determina gradul de invaliditate;
- o declaraţie pe propria răspundere;
- o copie a actului de identitate românesc (dacă solicitanţii deţin dublă cetăţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română);
- carnetul de muncă original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
- livretul militar original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
- diploma de studii originală sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora şi forma de învăţământ;
- adeverinţa privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă.
Pensia de urmaș
- se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, însă doar dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile legale de pensionare;
- cererea de pensie trebuie însoțită de următoarele documente:
- formularul de cerere E 203;
- formularul E 207;
- declaraţia pe propria răspundere urmaşi;
- adeverinţa de studii (elev sau student);
- o copie a actului de identitate românesc (dacă deţin dublă cetăţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română);
- carnetul de muncă original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate al susţinătorului decedat;
- livretul militar original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
- diploma de studii originală sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora şi forma de învăţământ a susţinătorului decedat.
Sursa: site-ul Casa Națională de Pensii Publice, avocatnet.ro
