Placă memorială la Milano dedicată sopranei românce Hariclea Darclée

O placă comemorativă în amintirea marii soprane Hariclea Darclée (1860-1939), prima Tosca din istoria operei de G. Puccini, va fi amplasată la Milano, la inițiativa Centrului Cultural Italo Român, care a primit un răspuns favorabil din partea Consiliului Primăriei Municipiului Milano.

Placa memorială va fi aşezată pe fațada clădirii din Via Cernaia numărul 2 din Milano, locuință situată în vechiul cartier Brera (astăzi găzduind sediul unei instituții private), unde marea soprană avea să locuiască timp de aproape două decenii în unul dintre apartamentele vilei. O perioadă bună de timp îl va aduce la Milano și pe fiul ei Ion Hartulari Darclée, viitor compozitor, care va frecventa prestigiosul institut Pietro Longone, situat atunci în via Fatebenefratelli, școală unde studiau copiii unor familii înstărite din Milano.

Hariclea Darclée s-a născut la Brăila, în ziua de 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. A fost o soprană, prima care a interpretat rolul Floria Tosca, din opera Tosca de Giacomo Puccini, premiera operei având loc la data de 14 ianuarie 1900 la teatrul Costanzi din Roma.

De la Roma, opera Tosca va fi prezentată la Teatro Regio din Torino, iar la 17 martie 1900 la Teatro alla Scala din Milano, în regia lui Arturo Toscanini. Debutul atât de prestigios al operei Tosca va aduce în perioada 1900-1905, mai multe reprezentații la Lisabona la Teatrul San Carlos, la Opera din Buenos Aires, la București la Teatrul Național, la Montevideo la Teatrul Solis, la Teatrul Liric din Rio de Janeiro, la Cazinoul din Monte Carlo, la São Paulo la Teatrul Santana, la Rio de Janeiro sau la Barcelona.

În perioada 1890-1914 marea soprană va avea în jur de 136 de apariții pe scena Teatro alla Scala din Milano.

Vocea sa excepțional cultivată i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzo-soprană și contraltă.

- Continuarea articolului după publicitate -

A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori.

În 1918 în plin apogeu al carierei sale muzicale, marea soprană s-a retras de pe scenă. Avea 58 de ani și probabil ultimul ei spectacol a fost în rolul Julietei din opera Romeo și Julieta de Gound la Opera din Milano, una dintre operele debutului ei parizian. Alte surse vorbesc despre un spectacol al ei, la Teatrul Pergola din Florența.

Din păcate, nu s-au păstrat înregistrări ale sopranei: matricele înregistrărilor realizate pentru Casa de discuri Fonotipia din Milano, între 1903 și 1905 (arii din opera Don Pasquale de Gaetano Donizetti, Traviata de Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni și Tosca de Giacomo Puccini) au fost distruse într-un bombardament din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează Cultura Romena.

Rămân mărturiile sonore a două cântece românești: Cântecul fluierașului de George Stephănescu pe o poezie a poetului Vasile Alecsandri (1821-1890) și Vai mândruță dragi ne avem („Frumoasa mea cât de mult ne iubim”) de Tiberiu Brediceanu cu acompaniament de pian, care poate fi ascultat și online.

Spre sfârșitul vieții sale s-a reîntors definitiv în România, cu intenţia de a preda la Conservator. Își dorise foarte mult să înfiinţeze o şcoală românească de canto. A murit la 10 ianuarie 1939, la Bucureşti, fiind înmormântată la cimitirul Bellu.

Susține publicația noastră!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA