Valeriu Cercel este un sculptor și un poet român plecat în străinătate de mai bine de 36 de ani, dar care nu și-a uitat rădăcinile și păstrează România mereu în suflet oriunde ar fi, transpunând în sculpturi și poezii dragostea sa pentru țara natală.
S-a stabilit în Statele Unite ale Americii în anul 1979 unde a fost absolvent la „Hickok Technical Institute” din Cleveland, Ohio ca mai apoi, începând cu anul 1989, să se stabilească în Hamilton, Ontario, din Canada.
Prețul plecării din țară l-a plătit foarte scump însă, în 1969 fiind condamnat la un an de închisoare la Turnu Severin, pentru încercarea de părăsi țara și după mai puțin de zece ani, în 1978 mai exact, fiind arestat și condamnat la alte 3 luni de închisoare în urma unui act de mare curaj pentru o demonstrație făcută împotriva guvernului comunist de atunci cu ocazia zilei de 10 Decembrie, “Ziua internațională a drepturilor omului”.
A fost nevoie de 3 ani pentru a primi pașapoartele legale care, în orice țară civilizată, se obțin în doar câteva zile, dar a reușit să plece într-un final, în anul 1979, împreună cu soția și cele două fetițe minore, dar nu înainte de a vărsa o lacrimă în clipa în care s-a desprins de pământul țării iubite. Oricare român din exil, cu sufletul curat, știe valoarea unor asemenea lacrimi.
Viața sa de artist a început cu sculptura, în anul 1984, când neavând ce face acasă a luat o daltă și un lemn găsit la întâmplare și a început să-l cresteze ca apoi, făcând asta zi de zi, să-și descopere un talent ascuns și nebănuit care mai târziu avea să se dezvolte tot mai tare, luând premiul I la trei concursuri, două din Statele Unite și unul din Canada, în cel din urmă concurând cu sculptori veniți din întreaga lume.
Printre ultimele lucrări se numără şi o troiță, de peste 13 fiți înălțime, care se află la Câmpul Românesc de la Hamilton, Canada, unde fost sfințită în ziua de 10 Mai a acestui an. Este vorba despre o troiță divină care se înalță spre cer, spre infinit, spre veșnicie, asemenea unui fragment din Coloana Infinită a lui Brâncuși și la care îmi spunea că se gândise atunci când a proiectat-o.
În cele din urmă, înclinațiile sale artistice s-au îndreptat și spre slova scrisă, debutul lui ca scriitor având loc în 1982, când a început să colaboreze cu diverse ziare în limba română din S.U.A. și Canada, printre care “Cuvântul românesc”, “Libertatea”, “America” și altele iar ca autor publicând abia în 2006 volumul de satire ”Durere Românească”, editura ANAMAROL, București și în 2008, prin aceeași editură, publicând volumul ”Satire și… nu prea”.
A mai colaborat, printre altele, și la completarea a 14 volume colective printre care enumerăm doar câteva precum “Drumurile Vieții” – 2007, “Un zâmbet de peste ocean” – 2008, volumul de poezii și cântece pentru copii “Universul bucuriei” – 2009 și antologia ”Dor românesc’’ – 2016.
Pe 1 Octombrie, 2016, a fost lansată la București, la Tonka Soul Café, cartea cu numele ”Talent Descoperit”, publicată de editura Minela, sub îngrijirea lui Valeriu Barbu, una dintre cele mai spumoase și savuroase cărți marca Valeriu Cercel, ce conține trei capitole, întinse pe 202 pagini, de versuri de factură umoristă, poeme de dragoste și epigrame autentice și profunde.
Pe 30 Octombrie, 2016, aceeași carte va fi lansată și la Roma, mai exact la Teatro Lo Spazio, via Locri, 42, la ora 12:30, în cadrul ediției cu numărul 19 a Cenaclului de la Roma.
Cenaclul de la Roma este un atelier literar, și nu numai, ce își propune să promoveze cultura românească din întreagă lume în rândul comunității românești de la Roma, fiind înființat inițial virtual pe data de 20 August, 2014, iar prima ediție a Cenaclului având loc pe data 29 Martie, 2015.
Din data de 14 Martie, 2016, cenaclul s-a constituit în forma sa de astăzi ca asociație cultură sub egida Associazione Cenacolo Letterario Romeno di Roma, propunându-și ca în viitor să atingă nivelul marilor cenacluri românești din istorie. De asemenea, Cenaclul de la Roma nu este afiliat ideologic, politic sau economic de nimeni, ideatorul fiind scriitorul Valeriu Barbu care conduce cenaclul împreună cu alți scriitori stabiliți la Roma, cu toții iubitori ai cuvântului. ”Dar CDR aparține viitorului…”
Acestea fiind spuse, vă așteptăm pe 30 Octombrie la lansarea frumoasei cărți a lui Valeriu Cercel, dar nu înainte de a vă încânta cu o satiră preluată din cartea ce urmează a fi lansată. Lectură plăcută!
Binecuvântare divină
Când vedem ce-i azi prin lume, gloanțe, bombe și omor,
cui, papucii mei, de glume îi mai arde, sau umor?!
Ca şi-acum, îmi amintesc, ce mult sânge a vărsat
neamul nostru românesc, când cu turcii a luptat…
Iar, de n-aveam un Ștefan sau un Mircea, un Mihai,
purtam toți și azi turban, pe al nostru mândru plai…
Mai aveam noi datini oare, ca români adevărați,
cu năravuri milenare, buni creștini și botezați?!
Căci, mă-ntreb, dacă eram cuceriți de-atunci de ei,
de purcel noi mai știam, mămăligă sau mujdei?!
Mai știam de șpriț, rachiu, cârciumă sau bar vreodat’?
Mai vedeam noi vr’un chefliu tăvălit spre casă beat?!
Nici nu ne dădea prin minți să-njurăm ca pe ogor,
de Hristos, de cruci, de sfinți, aveam noi așa folclor?!
Sau, ceva cu mult mai trist, auzeam noi de-un bărbat
c-ar fi fost el, familist, la vreo fufă noaptea-n sat?…
Nu tu țeapă, nu tu șmen, nu puteam ciordi un ac,
nici pe blat să mergi pe tren, vai de-al nostru cozonac!
Iară hoții, evident, votau liber, nu forțați,
doar cu-o mână-n parlament, de cealaltă fi’nd scurtați…
Şi apoi, cu-a mea belea, Doamneee, ce amar şi chin!
Mă gândesc, român sadea, să nu fi fost eu creștin…
iarnă, vară, noapte, zi, ce terorizat eram!…
aveam io șapte soţii, dar și șapte soacre-aveam!
