Panait Cerna, pe numele său de naștere Stanciof, de origine bulgară, (n. 25 septembrie 1881, Cerna, județul Tulcea – d. 26 martie 1913, Leipzig) a fost un poet intimist, romantic minor sau tradiționalist român, un epigon al poetului Mihai Eminescu, precum și filosof, critic literar și traducător. Vorbitor nativ al bulgarei, Cerna a scris cu toate acestea în română și a dezvoltat un stil tradiționalist, care a fost legat de clasicism și neoclasicism. Citește mai mult…
După furtună
Nu se mai luptă crengile-ntre ele,
La ţărmuri barca nu se mai frământă-
Oştiri de valuri, ce sălbatec cântă,
Nu-şi mai arată pumnii către stele…
Din nori apare luna, ca o sfântă,
Gonind din lume visurile rele…
Pădurile, cu stropi pe rămurele,
În strai de diamante se-nvestmântă.
În lung şi-n larg – tăcere şi lumină…
Natura se-oglindeşte-n ea, senină,
Uimită de schimbarea ei la faţă.
Al lumii geniu, împăcat cu sine,
Se odihneşte-o clipă pe ruine,
Visând o nouă formă de viaţă.
Panait Cerna
