Himera
De este-n lume-adevărat
Că-ndrăgostiţii au aflat
În germinal sau în brumar
Avântul altfel nesperat
E că-n himeră-şi fac hotar.
Şi pacea serii de-o iubesc
Cu umbrele ce amăgesc
Natura chiar – augusta mamă
E că-n visare se voiesc
Şi de himeră nu au teamă.
Ei râd de vise-amăgitoare
Şi nu se tem că omul moare
Că-n timpul lui Homer mai speră…
Sunt singuri fericiţi sub soare:
Că fericirea – e-o himeră.
Iulia Hașdeu
