Între frică și speranță
Cât trăiește, Omul speră
Să cuprindă-ntreg Imensul ,
Chiar de nu i se oferă
Nici prosperul, nici succesul ! …
Și-l vedem cum ni se zbate
Între frică și speranță ,
Cum, cu anii, tot socoate
A planetelor distanță …
Îl vedem cum străduiește
Să dea haosului viață ,
Cum, cu gândul, se grăbește
Să reducă din distanță …
Îl vedem cum se visează
Implicat în Veșnicie ,
Cum se-agită și oftează
Rătăcit prin Galaxie …
De ne-nvins fiind în toate ,
Niciodată nu-ncetează
Să ne treacă peste moarte
Prin speranțe ce frapează ! …
- Continuarea articolului după publicitate -
Leonid Certan
27 noiembrie 2014
