Narcis
În trup de lapte şi de flori
Veghiază inima ispită
Şi gândul, plantă otrăvită,
Sub frunţi cu îngereşti candori.
Albastra brumă a iubirii,
Etern Narcis încrezător,
În ochi de râmă care dor
Ţi-a pus minunea oglindirii…
Dar rodul raiului e-amar,
Cu miez de lut în coji de vis.
Pe-azur dacă te-apleci, Narcis,
Se sparge somnul de cleştar.
Şi nimfa limpede te strânge
Cu rece braţ nepăsător.
Dispar şi drag şi ‘ndrăgitor,
Uniţi în moartea fără sânge.
În ape, cer şi mâl se ‘mparte
Zăpada trupului furat…
Pe ceruri fulger sfâşiat, –
Sămânţă de-aur şi de moarte.
Nicolae I. Herescu
