Poezia zilei: „Nu cu negru, ci cu alb și culoare” – Liviu Georgescu

Nu cu negru, ci cu alb și culoare

Mi-a şoptit: Fii vierme, prăbuşeşte şi cazi

în genunchi,

ascunde-te sub tine, sub grămada de genunchi răniţi,

zdreliţi de îndoială şi spaimă,

ascunde-te sub tot ce-i mai rău,

sub pământul care colcăie în tine cu toţi morţii

de-abinelea morţi

şi mai ales cu grămezile vii care nu şi-au trăit viaţa,

care n-au mai apucat

să vadă lumina.

- Continuarea după publicitate -

Fii râmă în această pivniţă putredă,

fii melc în acest gol infinit,

fii vrabie în această colivie de oase,

fii corb în această rotire duhnind de departe.

Şi trăieşte-te pe tine din plin până te vei îngrozi

- Continuarea după publicitate -

şi nu vei mai putea suporta intensitatea trăirii,

până când capul îţi va plesni şi din el vor curge

tot ce a fost mai urât pe lume, de la începutul începutului!

- Continuarea după publicitate -

Cazi în genunchi şi roagă-te pentru toţi,

pentru tine şi pentru ea, pentru părinţii care-ar fi trebuit să fie

părinţi,

- Continuarea după publicitate -

pentru cei fără mamă şi tătă,

care-au făcut bine şi rău,

şi roagă-te şi pentru mine, cel care-ţi şopteşte acum,

ridică-te în picioare şi deshide capacul,

priveşte soarele negru intens

şi roagă-te simplu

şi-ntr-o zi ai să vezi că vei fi în stare să înnegreşti totul

nu cu negru,

ci cu alb şi culoare.

Liviu Georgescu