„Mihăiţă Macoveanu, un trubadur frumos şi incorigibil în demersul său de a schimba o lume cenuşie şi plicticoasă, în una ipotetic desăvârşită.” – Melania Cuc
O țară de nebuni
14.05.2014
Neghiobilor, ne amăgiţi întruna…
O droaie de inculţi şi de bolnavi,
Ne-aţi dat cu bogdaproste, sărut-mâna,
Născuţilor din noi, nume de sclavi.
Voi, ce priviţi cu-atâta nepăsare
Din tronuri împletite de minciuni,
Voi ne trataţi cu ură şi trădare,
De am ajuns o ţară de nebuni!
O ţară fără urmă de pământ,
De nu-şi încap în piele derbedeii,
O ţară sfântă, fără niciun sfânt
Mai lăudat, precum sunt fariseii.
Şi moartea-i minunată, interlopi,
Cum v-a cuprins pe toţi nemernicia!
Şi moartea, şi groparii sapă gropi…
Se umple de morminte România!
Bandiţi cu state vechi, acolo-n ceruri,
Vă lăfăiţi cât mai aveţi un vad!
Bandiţi cu chipuri de atâtea feluri,
Aveţi o rezervare pentru iad!
Pedeapsa vi se coace şi e cruntă,
Şi pe măsura celor ce-aţi făcut.
Pedeapsa e prea bună şi măruntă
Pentru aceia, mulţi, ce aţi tăcut.
Un ştreang, din ăla tare, să vă ţină,
Vă dăruim, la zi aniversară,
Biletul de adio, fără vină,
Şi ţara iar să se numească ţară!
