Poezia zilei: „Omul onest” – Constantin Stamati

Constantin (Costache) Stamati (n. 1786, Huși sau Iași — d. 12 septembrie 1869, Ocnița, județul Hotin, azi Republica Moldova) a fost un scriitor român din Basarabia. Unul din membrii fondatori ai Societății Academice Române (Academia Română), reprezentând Basarabia. A colaborat la Albina românească și Dacia literară. Citește mai mult…

Omul onest

Eu nu cer noroc, mărire, de care stă îngâmfat
Cel ce trăiește în bine de când ochii au deschis;
Căci eu, ca frunza uscată de vântul soartei purtat,
Mă duc, zbor făr-încetare ori-încotro sunt împins,

Dar cer amic de credință, să-mi priască, să-l iubesc,
Și nu pot găsi un suflet să-nțeleagă pe al meu,
Și în loc de mângâiere, între oameni ce găsesc?
Dușmani ce făr’ să mă știe se bucură când plâng eu.

Așadar, eu de la oameni nu am ce mai aștepta…
Căci omul onest îi mândru, nu știe a se pleca,
Aud că-n pustiii codri omul bun se liniștește…
Dar eu zic că-n mormânt numai acel bun se odihnește.

Constantin Stamati

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!