Poezia zilei: ”Plopii fără el” – Adrian Păunescu

700x526_poezia20161107

Plopii fără el

Pe lângă plopii fără soţ
Trec anii cu încetul
Şi ei ar fi aproape toţi
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici când era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absenţa sa
Şi fără soţ toţi plopii.
La locul lor toţi plopii sunt
Foşnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens şi nici cuvânt
Lipseşte Eminescu.

Aşa suntem toţi
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soţ
Cu soţ niciodată.

Şi primăria-i are-n stoc
Şi-i numără într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Şi nu-i foşneşte luna.
Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.
Iubita e acum pământ
Pe care-aleargă mânjii
Sau a ajuns o frunză-n vânt
Într-unul dintre dânşii.

Mai bine nici să nu-i vedeţi
Sunt nişte plute oarbe
Numai poetul din poeţi
În cer îi reabsoarbe.
Bat cât mai trist un gând din toţi
Frunzişul veştejescu-l
Pe lângă plopii fără soţ
Şi fără Eminescu.

Adrian Păunescu

DISTRIBUIE
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol