Poezia zilei: „Steaua Singurătății” – Dorin Tudoran

Este absolvent al Liceului „Mihai Viteazul” din București unde obține un bacalaureat în 1963. Licențiat al Facultății de Limba și Literatura Româna a Universității din București (1968). Redactor la publicațiile românești pentru străinătate (1971-1973).

Redactor la revista Flacăra (1973-1974) și Luceafărul (1974-1980). Între 2004-2006 a fost editorialist la Jurnalul Național. De asemenea, a scris editoriale pentru publicația Ziua, până în 2007. Citește mai mult…

Steaua Singurătății

De-ai mai putea veni, precum veneai,
cu trupul tău incendiindu-mi trupul,
s-ar înroși pădurea sub zboru-ți fără pată,
Steaua Singurătății ne-ar asculta sărutul.

De-ai mai putea veni, precum veneai,
lumina vinovată, sfânta fărădelege,
ar învia în mine popoarele de cai,
pe care nimeni, astăzi, n-ar mai putea să-i lege.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

De-ai mai putea veni, de-ai mai putea,
pământ înnebunit de-o nebunie bună,
m-aș înălța din apă, din apa-această grea
ce îmi băltește-n umeri și fruntea mi-o dărâmă.

De-ai mai putea veni, de s-ar preface
mâhnitul meu pământ în două mii de flori,
tu m-ai culege, sfânto, albită te-ai întoarce
cu mine-ntr-un ștergar și-ai aștepta să mori.

De-ai mai putea veni, ca altădată,
cu trupul tău incendiindu-mi trupul,
ne-am lumina păcatul c-un sânge de zăpadă
și ne-ar păstra ecoul: “trupul, prin care trupul…”

Dorin Tudoran

Distribuie acest articol