Claudia Millian (n. 21 februarie 1887, București – d. 21 septembrie 1961) a fost o poetă simbolistă română.
Părinții săi sunt Ion Millian, inginer petrolist și Maria Negolescu, fiica unui învățător din Câmpulung Muscel. În 1914 se căsătorește cu poetul simbolist Ion Minulescu. A fost profesoară de desen, dar s-a afirmat în publicistică, poezie și pictură. Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică. Debutează în ziarul ploieștean Lumina cu poezia Din trecut (1906). Sub pseudonimul Dinu Șerban, a publicat opt piese de teatru. Este înmormântată alături de soțul său la Cimitirul Bellu. Citește mai mult…
Toamnă
Te uiţi cum muşcă toamna din verdele pădurii,
Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă –
Cu leziuni de unghii şi picături de sânge?
Şi-n mine bate-o frunză, ciudată şi firavă,
Ce sub capriciul vremei se leagănă şi plânge…
Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte
Şi cum îşi distilează parfumul diafan,
Pe mobile şi statui, pe stofe şi covoare,
Şi-ntrezăresc pădurea culcată pe divan,
Alăturea de mine, cum tremură şi moare..
Respiră încăperea arome vegetale:
De paltin, de mesteacăn, de brad şi de arţar…
Iau eu, cu mâini pătate de toamna-nsângerată,
Beau sufletul pădurii şi-aud bătând mai rar,
În peisagiul vieţii, o frunză-ntârziată.
Claudia Millian-Minulescu
