Poliția de frontieră română acuzată că bate și umilește migranții care încearcă să treacă ilegal granița

Potrivit unor declarații publicate de mai multe organizații neguvernamentale din Belgrad  (Serbia), Poliția de Frontieră Română s-ar face vinovată de abuzuri împotriva migranților care trec în mod clandestin granița dintre Serbia și România. „Poliția de Frontieră Română – precum și cele din alte țări care se regăsesc de-a lungul rutei balcanice – folosește violența împotriva migranților”, scrie Euronews care prezintă și mărturii ale unor cetățeni sirieni, egipteni, libanezi, palestinieni și iranieni care susțin că au fost bătuți, umiliți și torturați de agenții de frontieră români.

„Pe data de 19 august, șase sirieni și un egiptean bat la ușa unui ONG din Belgrad pentru a cere ajutor”, susțin reprezentanții unui ONG din capitala sârbă. „Ei povestesc că au fost respinși violent înapoi în Serbia de către grănicerii români. Unul dintre ei este fără un picior, i-a fost amputat, el spune că ofițerii români au folosit propriile sale cârje pentru a-l bate. Altul era aproape de a-și pierde un ochi.”

Alți migranți, care au ajuns în tabăra de la Subotica, în Serbia, după ce au traversat Turcia, Grecia și Albania, au încercat să treacă granița cu România. Ei au fost interceptați de camerele termice și au fost opriți de un echipaj de grăniceri români. Cel mai înalt dintre agenți ținea un bici în mâna dreaptă și a început să-i lovească fără milă.

La granița dintre Serbia și România bătăile, indimidările și încălcarea drepturilor omului par a face parte din viața de zi cu zi, scrie sursa citată. Un ONG sârb estimează că cel puțin 50 de persoane sunt respinse cu forța de la granița cu România în fiecare zi; un altul vorbește despre o medie de aproximativ 400-600 pe săptămână.

Metodele adoptate de echipele de grăniceri – „îmbrăcați în negru, cu fețele acoperite pentru a nu fi recunoscuți, adevărate trupe de comando” spun migranții – sunt cablurile și bastoanele folosite pentru bătăi, utilizarea șocurilor electrice, hainele migranților incendiate, precum și focuri de armă trase în aer.

Majoritatea celor care încearcă să treacă granița cu România sunt sirieni, kurzi și yazidiți. Uneori grupurile sunt alcătuite aproape exclusiv din femei, care călătoresc adesea cu copii în brațe. Migranții iau un autobuz din Belgrad până la granița de nord, în zona Kikinda, apoi primesc o locație prin Viber sau WhatsApp și așteaptă să vină o mașină să îi ia. Sunt nevoiți să aștepte chiar o săptămână sau două. Pentru toate aceste „servicii” plătesc bani grei contrabandiștilor din capitala sârbă, iar ca să treacă granița cu România nu este ușor, deoarece agenții de frontieră au în dotare echipamente sofisticate de vizionare și interceptare la distanță, pentru a preveni traversările ilegale atât ziua cât și noaptea.

Mohamed, un iranian care a încercat să intre și să ceară azil în România, în luna iunie, povestește că era împreună cu alți doi tovarăși când, pe la ora 2 noaptea, au fost prinși la graniță de agenții români de frontieră. Telefoanele le-au fost confiscate, spune Mohamed, iar când grănicerii au înțeles din fotografii că doi dintre migranți aveau o relație homosexuală, au început să-i insulte și să-i lovească cu bâte de lemn în cap și pe spinare. Chiar și când au căzut la pământ, migranții au continuat să fie bătuți.

Habil, un cetățean palestinian, a încercat de mai multe ori, timp de două luni, să treacă pe jos granița dintre Serbia și România. Într-o zi, alături de alți sirieni și libanezi, a fost prins de grănicerii români. Aceștia din urmă le-au confiscat banii pe care îi aveau asupra lor, o sumă între 300 – 500 de euro, le-au luat telefoanele și i-au bătut cu bastoanele pe spate și pe brațe. Și de această dată, agenții erau îmbrăcați în uniforme complet negre, cu măști pe față de aceeași culoare, care le lăsau descoperiți doar ochii, pentru a nu fi recunoscuți.

Întâmplări ca cele de mai sus sunt foarte multe, susține Euronews, iar în România nu se vorbește absolut deloc de violențele care au loc la frontiera de vest. Organizațiile române care lucrează cu UNHCR pentru a ajuta victimele traficului de persoane, precum GTR – Generație Tânără România sau Consiliul Național Român pentru Refugiați (CNRR) – nu sunt informate de violențele de la frontieră.

Poliția de Frontieră Română, contactată de Euronews, neagă orice acuzație și declară că:

„Toate acțiunile întreprinse de polițiștii de frontieră români împotriva migranților care încearcă să treacă ilegal frontiera sunt efectuate în conformitate cu legislația națională și internațională în vigoare, inclusiv cu respectarea drepturilor omului”, a fost răspunsul autorităților române.

Rados Djurovic, directorul Centrului pentru Protecția Azilului (Apc-Cza) din Belgrad, spune că respingerile de la frontiera cu România, cele ilegale, devin „din ce în ce mai sângeroase”

„Acest tip de violență este recent, e inițiat acum 3-4 luni. Totul se datorează presiunii migraționale în creștere asupra României. Cu cât sunt mai multe tentative de trecere ilegală a frontierei, cu atât mai multe cazuri de violență sunt înregistrate.”

Confirmări suplimentare vin și de la un alt ONG sârb, partener al UNHCR. Ivana Vukašević Beti, de la Centrul Umanitar pentru Integrare și Toleranță (HCIT), indică faptul că numărul respingerilor la frontiera cu România a început să crească în a doua jumătate a anului 2019 și continuă să crească constant, lună după lună.

Migrația ilegală nu este un fenomen nou în Europa

Și autoritățile din Croaţia au fost acuzate în trecut că se fac că nu văd așa-numita „respingere” a imigranţilor şi solicitanţilor de azil care încearcă să intre din Bosnia învecinată în această ţară membră a Uniunii Europene. Există tot mai multe dovezi că cei care reușesc să treacă graniţa în locuri ca Velika Kladusa sunt pur și simplu trimiși înapoi în Bosnia, adesea în mod violent. Iar acest lucru e ilegal pentru un stat membru al Uniunii Europene.

UE a creat un sistem european comun de azil, cu scopul de a le oferi protecție persoanelor care se refugiază pe teritoriul său pentru a scăpa de persecuții sau de pericolele grave la care sunt expuse în țara lor de origine. Migranții care nu întrunesc condițiile pentru a primi azil încearcă să intre pe teritoriul UE (pe uscat, pe apă sau pe calea aerului) fie ilegal, fie utilizând documente false. De cele mai multe ori, ei beneficiază de sprijinul organizațiilor infracționale și uneori continuă să depindă de acestea și după ce ajung în UE. Totuși, majoritatea imigranților în situație neregulamentară au intrat legal pe teritoriul UE, cu o viză de ședere temporară și nu au mai plecat după expirarea acesteia.

Standardele și procedurile UE privind repatrierea cetățenilor fără forme legale provenind din țări terțe se bazează pe respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale (conform Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene) și promovează, înainte de toate, plecarea voluntară a acestor imigranți, oferindu-le asistență dacă este cazul, se menționează pe site-ul oficial al UE. Câte dintre aceste măsuri sunt însă puse în aplicare în mod corect, cu respectarea deplină a drepturilor omului?

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!