Povestea Giorgiei pe noi, românii, nu ne mai uimește. Românii știu ce înseamnă sacrificiul, tenacitatea, răbdarea, speranța, încrederea în propriile forțe, știm că trebuie să strângi tare din dinți pentru a putea obține ceea ce îți dorești, să stai uneori departe de cei dragi cu dorul în suflet și lacrimi pe obraz, dar să nu renunți!
Am fost crescuți și educați de către părinții noștri cu principii fundamentale care ne stau piatră de temelie a personalității pentru tot restul vieții: dacă vrei să ai, trebuie să muncești, dacă vrei să-ți atingi un scop, trebuie să lupți și să nu renunți!
Noi știm asta. Și acum ştiu și italienii asta despre noi. Cotidianul „Corriere della Sera” a dedicat un frumos articol unei adolescente românce care, aici în Italia, a obținut rezultate deosebite la învățătură în condițiile în care trăiește și locuiește fără mamă, fără tată, doar cu fratele, tânăr și el, cu câțiva ani mai mare decât ea.
Giorgia Enache a făcut parte dintr-un grup de elevi de liceu care a participat la un schimb de experiență în cadrul uneia dintre cele mai prestigiase universități private din Italia, „Luiss” (Libera Università Internazionale degli Studi Sociali “Guido Carli”)
Când a sosit la „Luiss” trimisă de prestigiosul liceu lingvistic „Lucrezio Caro” din Roma, toți au crezut că și ea este una dintre multele fete norocoase cărora viața le-a zâmbit de la început, născută în vreo familie bogată și cu mari oportunități pentru viitor. Giorgia este de fapt o fată română săracă, ce muncește din greu și care poate concura de la egal la egal cu toți acei fii de familii italiene privilegiate iar un viitor luminos o așteaptă și pe ea să-i poată oferi un drum plin de succese binemeritate!
Giorgia are 17 ani, locuiește la Capena, lângă Roma, împreună cu fratele său în vârstă de 25 de ani
„Locuiesc cu fratele meu, care are 25 de ani și lucrează toată ziua”, a mărturisit într-o zi tânăra fată în timp ce a scris o notă informativă pentru biroul de presă de la „Luiss”. „Pregătesc de mâncare pentru amândoi, mențin ordinea și curățenia prin casă, mă ocup de tot. Mama trăiește în România, iar tata a murit acum trei ani”, povestește Giorgia iar cuvintele ei sunt decise, nu permit retorică, pentru că fata nu așteaptă milă de la nimeni.
Este fiica a doi români care în trecut au găsit în Italia un loc de muncă și o oportunitate de a-și crește cei trei copii
Sora mai mare a Giorgiei în vârstă de 28 de ani este acum căsătorită, apoi este fratele care lucrează și care o întreține și pe Giorgia, elevă la liceu și cu speranța frecventării facultății de drept la sfârșitul studiilor liceale. „Vorbesc italiana, româna, franceza, engleza și spaniola”, spune ea. „Și îmi place să studiez, cred că tata ar fi mândru de mine, vreau să mă fac avocat, am o adevărată pasiune pentru lege.”
Tatăl, care a lucrat ca muncitor în construcții, a fost ucis de un cancer la stomac și de atunci „familia mea s-a destrămat”, recunoaște Giorgia. Pentru ea, din acea zi viața s-a schimbat foarte mult. Mama fetei s-a întors în România iar Giogia călătorește în fiecare zi de la Capena, localitate în regiunea Lazio, până în centrul Romei pentru a participa la cursuri, viața acestei fete de zi cu zi se împarte între autobuze, trenuri, cărți, școală, studiu, curățenie în casa în care locuiește împreună cu fratele său și pentru care încă pot plăti chiria fără să sară o lună.
E mult? E puțin? E viața unei fete venite din îndepărtata Românie și care s-a așezat pe băncile unei școli alături de cei mai deștepți elevi italieni iar asta nu face decât să ne umple și nouă sufletele de mândrie. Pentru că noi, românii, știm ce înseamnă sacrificiul, tenacitatea, răbdarea și forța de a lupta cu toate puterile pentru a-ți atinge obiectivul. Iar Giorgiei, aceste valori și principii cu care a fost crescută de către părinții săi îi vor aduce doar satisfacții, succese, deschizându-i strada către un viitor de care orice părinte ar fi mândru pentru copilul său.
