Lăsându-și în urmă casa și tărâmul natal, mulți români au ales calea străinătății în speranța unui trai mai bun.
În Italia, mulți dintre ei și-au găsit locul și, de-a lungul anilor, au reușit să schimbe impresia adesea negativă pe care o aveau localnicii despre noi.
Prin onestitate, îndemânare, spirit de inițiativă și o voință de fier, mulți compatrioți s-au transformat în modele de perseverență și succes.
Gabriel Bălan, originar din Târgu Jiu, este astăzi un om de afaceri renumit în Milano, după ce în 1998, la numai 17 ani, pășea timid pe teritoriul italian.
Primii pași nu au fost ușori: fără bani, fără cunoștințe de limbă și cu o singurătate apăsătoare, Gabriel și-a găsit refugiul pe o bancă într-un parc din Torino. Mâncarea? Resturi lăsate de trecători.
Românul nostru povestește cu amărăciune momentul în care și-a cumpărat un „panino” cu ultimii bani și, în neatenție, l-a scăpat pe jos. Însă nu a renunțat, l-a luat, l-a șters și l-a mâncat.
Lucrând din răsputeri în parcuri de distracție și ca sudor, Gabriel a știut întotdeauna să-și onoreze rădăcinile, trimițând fiecare cent câștigat acasă, părinților.
Azi, acel tânăr care dormea în parc conduce o afacere de milioane de euro în Italia și are nu mai puțin de 550 de români de angajați.
El a vorbit deschis despre eșecurile și trădările întâmpinate în drumul său către succes într-un reportaj făcut de Observator:
„I-am adus, i-am ajutat cu tot ce înseamnă, ne-au furat și ei la rândul lor. Nu mai sunt băieți serioși”.
Cu toate acestea, sentimentul de apartenență la România nu l-a părăsit niciodată. „Îmi lipsește țara mea. De multe ori o am în gând cu mine și dimineața, și la prânz și seara.
Noi suntem un popor străin. Străin și de țara mamă, și de poporul care ne-a găzduit. Când mă întorc în țară, deseori ni se întâmplă să fim catalogați ca străini”, mărturisește emoționat antreprenorul.
Cu toate acestea, ideea unei reîntoarceri permanente în țară rămâne la stadiul de vis, având în vedere starea infrastructurii și a sistemului educațional.
Gabriel se întreabă retoric: „Ne întoarcem acasă în așa fel încât copiii noștri să fie nevoiți să emigreze și ei la rândul lor?”
Impresionanta poveste a lui Gabriel Bălan ne aduce aminte de lupta și sacrificiile pe care mulți români le fac în străinătate, dar și de sentimentul puternic de apartenență la propria țară, indiferent de succesul atins în afară.
