Roberto Elisei Boca, un tânăr de 22 de ani, născut și crescut în Italia, trăiește acum o realitate dureroasă într-o celulă din Penitenciarul Botoșani.
Povestea lui Roberto, relatată de publicația Botoșăneanul, este una de transformare neașteptată, de la un viitor promițător în arhitectură, la viața de deținut.
Roberto, crescut într-o familie bună, vorbitor fluent de română și italiană, a absolvit liceul de arhitectură în Italia devenind „geometra” (profesionist care măsoară, evaluează și proiectează lucrări publice sau private de mici dimensiuni).
Părinții săi, originari din Suceava și stabiliți în Italia de peste 20 de ani, dornici să-și păstreze rădăcinile, au insistat ca el să învețe foarte bine și limba română.
În ciuda unei adolescențe liniștite și a unui mediu familial propice dezvoltării sale personale și profesionale, un singur moment de rătăcire i-a schimbat viața.
„Eram permanent în Italia, în România veneam în vacanța de vară și de sărbători. Noi suntem stabiliți acolo, de mai bine de 20 de ani. Aici (în România – n.r.) avem o casă și veneam să petrecem vacanțele, că sunt mai frumoase vacanțele în țara ta de origine”, a precizat tânărul.
Vacanțele în România, destinate revederii bunicilor și rudelor de la Suceava, au devenit, însă, pentru Roberto prilejul unei întâlniri fatale cu un grup de tineri consumatori de substanțe interzise.
Noii lui prieteni din România l-au condus treptat spre dependență și pierderea contactului cu realitatea.
Într-o zi de ianuarie a jefuit o cafenea, înarmat cu un pistol:
„Era exact după perioada asta de sărbători, totul s-a întâmplat în ianuarie, mai precis, pe 24. Am comis o faptă pe care o recunosc și regret enorm de mult că am ajuns în acea situație. În primul rând, din cauza anturajului urât pe care le-am avut înainte și vreau să transmit un mesaj.
Eu am vârsta de 22 de ani, foarte mulți tineri care o să vadă interviul ăsta, mesajul meu este că vreau să fie ca anturajul pe care îl alegeți să fie mereu unul bun. Contează foarte mult anturajul.
Eu, indiferent dacă am crescut într-o familie foarte bună, părinții mereu m-au învățat lucruri frumoase, dar anturajul și mediul în care trăiam m-au adus să fac lucruri pe care nu mă gândeam niciodată că o să le fac”, a povestit Roberto.
Condamnat la 3 ani și o lună de închisoare pentru tâlhărie calificată, Roberto a petrecut deja doi ani în detenție, învățând răbdarea și suportând greutatea separării de familie. Părinții lui l-au susținut necondiționat, vizitându-l și menținând contactul prin scrisori și telefoane.
În această perioadă dificilă, Roberto s-a apropiat și de credința în Dumnezeu, găsind alinare și sprijin în lectura Bibliei:
„Pe mine m-a ajutat foarte mult cititul din Biblie, din Sfânta Scriptură. Citesc Biblia, am citit-o de cinci ori până acum. Și lucrul ăsta mă liniștește. Când am o stare mai nasoală, mai nașpa, primul lucru care îl fac, deschid Biblia și mă liniștește”, a spus tânărul.
El este sigur că niciodată nu va mai reveni în penitenciar: „În penitenciar nu mă voi mai întoarce niciodată. A fost un eșec, o greșeală pe care am făcut-o, dar totodată sunt fericit că am ajuns în locul acesta pentru că am primit o lecție de viață importantă.”
Mai jos, un video interviu realizat de Botoșăneanul.ro:
