O poveste tristă de singurătate și de disperare se ascunde în spatele morții unui bărbat român de 49 de ani, fără adăpost, găsit fără suflare în această dimineață la puțin timp după ora 9.00, într-un câmp din spatele uzinei Enel din Chivasso, în imediata vecinătate a orașului Torino.
Corpul neînsuflețit era cu fața în jos, deasupra zăpezii încă proaspete, aproape de șinele care duceau în fostul depozit al centralei. Era îmbrăcat cu o bluză de trening și o pereche de pantaloni, desculț, cizmele erau aruncate nu departe de corp și fără haină. La încheietura mâinii avea o brățară medicală (ASL), relatează cei de la giornalelavoce.it.
A fost găsit de un angajat al depozitului Esso-Sarpom, o companie care gestionează conductele instalate în acel câmp. La fața locului s-a prezentat personalul medical de la 118 și carabinierii de la Compagnia din Chivasso. Intervenția medicului legist de la ASL To4 a exclus moartea violentă, conaționalul nostru ar fi murit de frig după ce a rătăcit câteva zile pe acele câmpuri.
Procurorul adjunct al Procuraturii din Ivrea, Ruggero Crupi, a ordonat autopsia care va stabili cu exactitate data și cauza decesului.
Între timp, carabinierii sub comanda căpitanului Luca Giacolla, reconstruiesc ultimele momente din viața bărbatului. De la ASL To4, au fost asigurați că românul s-a prezentat de patru ori la spitalul din Ivrea: în zilele de 27 și 29 noiembrie și apoi în 1 și 2 decembrie. A primit îngrijirile necesare, după care a plecat. În spital, căuta ajutor, adăpost și câte o masă caldă. Care se vede că nu au fost suficiente pentru a-i asigura minimele condiții de viață.
Un caz trist care ne invită la reflecție
Uneori o pătură, o haină groasă, o masă caldă, pot face diferența între viață și moarte. Să nu trecem nepăsători pe lângă acești oameni! În spatele fiecăruia dintre noi se află o poveste, cu suișuri și coborâșuri, cu eșecuri și succese. Cădem, ne ridicăm, înfruntăm și depășim problemele și piedicile pe care viața ni le pune la tot pasul. Pentru unii dintre noi e greu sau imposibil să se mai ridice, nu au puterea, forța, educația, sprijinul necesar și atunci sunt sortiți disperării. Intră într-un tunel al singurătății și al izolării până când mor… singuri, de frig, pe-un câmp unde n-ai da afară nici un câine.
Omul acela, ar fi putut fi oricare dintre noi.
