Român din străinătate: Magazinele românești din diaspora alungă dorul de casă

Magazinul românesc, patria dintre rafturi. Un text de Valentin Buda: 

„Nu poți să fii foarte nostalgic după România, aflându-te la Londra. Și când spun asta nu mă refer la diferențele între condițiile economice de acasă și capitala Regatului Unit, care ar putea compensa până aproape de anulare dorul de micile elemente subiective care dau consistență noțiunii de „acasă” din mintea fiecăruia dintre noi. Ci, măcar din simplul motiv că majoritatea acestor ingrediente le regăsești din plin și pe malurile Tamisei.

Spre exemplu, și nu vreau să exagerez, româna e a doua cea mai des întâlnită limbă pe străzile din cartierele londoneze, ba, dacă mă raportez la zona din Nord-Estul orașului, unde locuiesc eu, chiar prima. Probabil și pentru faptul că ai noștri, chiar dacă n-or fi ei cei mai numeroși, vorbesc foarte tare, făcându-se auziți chiar și atunci când în jur sunt sute de oameni care vorbesc și ei, dar cu câteva liniuțe de volum mai jos decât conaționalii mei. Despre calitatea și subiectele acestor dialoguri mioritice relocate în peisajul britanic, nu spun nimic azi. Până la urmă, vorbim despre oameni simpli care au venit în căutarea unei vieți mai bune și dispuși să accepte și umilințe pentru a-și atinge acest scop, deci e inutil, ba chiar contraproductiv să aștepți citate din Cioran de la ei.

Iar dacă vorba de acasă nu e de ajuns să aline dorul de spațiul originar, există numeroase supape prin care să deverseze zațul de frustrare generată de înstrăinare. Antenele parabolice sau stick-urile, internetul, toate surogatele de comunicare din paleta de gadget-uri moderne te pot transfera, fie și virtual, în epicentrul problemelor, de la cele grave, la cele superficiale, din Românica, eliberându-te din captivitatea mentală a resemnării și izolării pe o insulă de la cealaltă extremitate a continentului. Nu cred că greșesc când spun că marea majoritate a românilor de aici și-au asigurat mica lor bucată de Românie, măcar și pentru faptul că prezervarea acestei apartenențe le dă iluzia că încă fac parte din spațiul unde, teoretic, opinia lor trebuie luată în seamă.

Dacă toate acestea nu sunt de ajuns, mai există un antidot la nostalgie. Un loc care vibrează și te umple de românism, cu toate subtilitățile senzoriale, dar și mentale, pe care le presupune acest aspect. Centrul universului comunităților românești împrăștiate prin cartierele secundare ale Londrei este Magazinul Românesc. Le poți identifica de la distanță în peisajul pestriț al străzilor comerciale după elementele exterioare, fie că vorbim de firmă, pereți sau rolete, de pe care nu poate lipsi tricolorul.

Magazinele românești nu au doar rolul de a oferi produse cu care s-a deprins pavlovian diasporeanul. Aceste bombe comerciale îndeplinesc mai multe funcții decât își pot imagina toate Institutele Culturale ale României, finanțate cu milioane de euro de la buget. Un magazin românesc nu este doar locul, unic în lume, unde un pet de Frutti Fresh este de două ori mai scump decât aceeași cantitate de Pepsi la supermarketul Sainsbury de peste drum, unde pastele de la Pambac bat la scor Barilla, sau pâinea pe gustul melteanului concurează la preț cu tortul Tiramisu. Nu este doar stabilimentul de unde poți procura produse înnobilate cu elemente chimice rare, pe care Marea Britanie, stat cu infinit mai puține resurse minerale, nu își permite să le injecteze în alimente pentru a satisface nevoile papilelor gustative carpato-danubiano-pontice.

Dincolo de a fi casa cârnaților de Pleșcoi, a covrigilor de Buzău, a pălincii de Bihor, acest Panteon al savorilor mioritice poate, trebuie să fie, și chiar este:

1. Companie de recrutare, agenție de formare profesională, centru de informare și consiliere primară în catacombele legislației muncii din UK. Doar citind anunțurile din vitrină vei răzbi mult mai ușor prin hățișurile birocrației britanice, aflând la botul calului unde poți procura certificat CSCS, fără care nici nu poți visa să intri pe un șantier, unde se organizează cursuri care, după două weekend-uri de studiu, îți oferă o diplomă mai tare decât BAC-ul de acasă, dar și ce antreprenor are nevoie de, citez: „leibări, laineri, fixări,brikleieri, sau carpenteri pentru site.”

2. Spațiu de promovare al evenimentelor românești în Anglia. Desigur, nu e vorba despre expozițiile cubiste sau happening-uri sicofante girate de ICR. Nu vă așteptați ca de de pe ușa de intrare să vă zâmbească Liiceanu și Pleșu, ci Florinel Copilul de Aur cu Săndel din Caracal.

3. Agenție imobiliară. Majoritatea românilor cu scaun la cap nu vor merge să își caute chirie la agențiile specializate,care oferă contracte și, implicit, garanții că drepturile lor de chiriaș vor fi respectate. Pentru că în pieptu-i de aramă are șapte inimi bine mobilate cu spirit de aventurier, care pot împiedica lejer unicul creier să genereze sinapse logice, ai noștri vor prefera chilipirurile de ocazie din bilețelele lipite în vitrina magazinului. Opțiune care, deseori, duce la sejururi prin stații de metrou, parcuri sau guri de canal. Dar asta e altă discuție.

Aș putea să mai adaug aici și potențialul de agenție matrimonială, dar nu vreau să le dau idei patronilor. S-ar putea să îi taxeze, fie și modic, pe cei care flirtează în magazin, poate singurul loc în Londra unde ai ocazia să abordezi neaoș, cu texte de-astea, de la noi, fetele gospodine ieșite să cumpere Vegeta și fidea cu multe ouă pentru ciorbiță.

În ceea ce mă privește, am un motiv obiectiv și unul subiectiv de a vizita periodic cel mai apropiat magazin românesc.Voi vorbi despre cel subiectiv, revenind la tema din deschiderea acestui capitol, nostalgia de România. Nicăieri în alte spații comerciale londoneze nu vei găsi vânzătoare pe care să o poți întrerupe în mijlocul activităților colaterale, fie că vorbim de corectarea manichiurii,a machiajului, sau o simplă incursiune în lumea virtuală prin intermediul telefonului.

Și care să te recompenseze pentru cumpărături cu acreala și disprețul pe care, personal, nu l-am mai întâlnit de la ultimii reprezentanți ai defunctului comerț socialist de stat. Atitudine care mă amuză și, paradoxal, mă ajută să suport mai ușor distanța de o Românie ale cărei bune și rele le regăsesc, concentrate ca în cuburile de Maggi, în magazinul românesc din vecinătate.”

 
 
Formația Ritmix din Torino