Cicel Turiceanu, un român în vârstă de 59 de ani, a fost găsit mort în fața bisericii San Tommaso din Verona, în Italia, la data de 10 aprilie 2024.
Trupul neînsuflețit al conaționalului nostru se afla cu fața la pământ, anchetatorii presupunând că a căzut de pe o bancă pe care obișnuia să doarmă.
Cei care îl cunoșteau au declarat însă că fața lui era umflată și plină de vânătăi, respingând ideea că decesul său a fost cauzat de o simplă căzătură, relatează Corriere del Veneto.
Aceștia susțin că Turiceanu fusese bătut cu violență în seara precedentă morții sale, în Piazza Erbe din Verona, și cer o investigație aprofundată asupra circumstanțelor decesului său.
Don Vincenzo Zambello, preotul de la parohia San Tomaso, împreună cu un preot român și alți cunoscuți și prieteni ai lui Cicel, sunt primii care solicită clarificări privind cauza morții românului fără adăpost.
„Era o persoană dragă, prețioasă. Nu se poate să lași pe cineva să moară așa,” a spus don Vincenzo
De asemenea, se menționează că Cicel avea o brățară de la spital pe încheietura mâinii, ceea ce indică faptul că primise îngrijiri medicale la Urgențe înainte de a muri.
„Cu siguranță nu a murit din cauza căzăturii de pe o bancă de 42 de centimetri”, crede preotul italian și cei care au cunoscut victima îndeaproape.
Ei presupun astfel că acesta a fost bătut în Piazza Erbe și apoi a ajuns la Urgențe, unde a semnat pentru a pleca pe propria răspundere.
Românul de 59 de ani era cunoscut pentru generozitatea sa și era o prezență constantă în comunitatea locală, primind adesea mâncare și bani de la voluntari sau de la localnici.
Potrivit preotului român Gabriel Codrea, Cicel Turiceanu participa activ la viața comunității, ajutând chiar și la distribuirea hranei pentru păsările din parcul bisericii ortodoxe locale.
„Era un altruist, o victimă a lumii. Renunțase să lupte,” a precizat părintele Codrea.
„Îi găsisem un loc unde să doarmă la adăpostul de noapte al lui don Calabria, dar el nu a vrut. Cândva mergea, dar în ultima vreme a refuzat,” a precizat o femeie care l-a ajutat foarte des pe Cicel și i-a procurat chiar și cardul de sănătate.
„Suntem toți furioși pentru această moarte,” a adăugat ea.
În memoria lui Cicel, comunitatea și prietenii cer acum o anchetă detaliată pentru a descoperi adevăratele cauze ale decesului său. Autopsia este așteptată să ofere mai multe răspunsuri.
Între timp, memoria sa este păstrată vie de comunitatea ortodoxă și de don Vincenzo, care promite să organizeze o slujbă în onoarea sa, subliniind nevoia de solidaritate și compasiune în societate.
„Vreau – spune don Vincenzo – să îl însoțesc pe acest frate drag. Voi ține o slujbă cu tovarășii săi de stradă. Va fi un moment de umanitate și religios, dar cu întrebări pe care toți ar trebui să ni le punem. Pentru că nu poți să lași pe cineva să moară așa.”
