Sute de mii de români plecați la muncă în străinătate s-au întors în țară în ultimii ani din mai multe motive. Unii pentru că și-au atins obiectivele pentru care au plecat, alții din cauza crizei care a paralizat economia întregii planete în urma pandemiei de Covid sau speriați de perspectivele sumbre din țările unde lucrau.
Cei mai mulți, însă, au revenit în România pentru că nu au reușit niciodată să taie cordonul ombilical care îi leagă de locurile în care s-au născut și au crescut. Oricât de bine le-a fost acolo, peste hotare, nu s-au simțit niciodată „acasă”.
Laurențiu Codescu este asistent medical de terapie intensivă și s-a întors la Brăila după 17 ani lucrați în spitalele din nordul Italiei. „Libertatea” i-a luat un interviu și a publicat un articol despre activitatea pe care cadrul medical român a desfășurat-o în străinătate.
Laurențiu Codescu a ajuns în Italia, la Ancona, în anul 2001. După doi ani l-a urmat și soția, care este tot asistent medical. Începutul nu a fost ușor, diferențele erau mari, iar mentalitățile total opuse.
„Mie îmi place să spun că și eu, și soția, care este tot asistentă medicală și care m-a urmat după aproape doi ani de la plecarea mea, ne-am reeducat în Italia. Am lăsat deoparte tot ce aveam din educația noastră, din Gulagul nostru și am încercat să ne schimbăm.”, a spus asistentul român pentru sursa citată.
„Era cu totul altceva. Și respectul față de colegi, față de pacient, grija, atașamentul față de meserie, totul era diferit. Și totul se făcea cu naturalețe, simplu, nu trebuia să faci eforturi. A fost exact un proces de reînnoire.”
În Italia a crescut din punct de vedere profesional. A lucrat în mai multe spitale, cu somități ale lumii medicale, la diferite spitale de top din Milano. A fost în sala de operație alături de Guido Torzili, om de știință și un foarte cunoscut chirurg specializat pe tumori hepatice, precum și de Pietro Bagnoli, un alt chirurg eminent.
Atmosfera dintre medici și restul personalului este diferită față de România, spune Laurențiu Codescu.
„Marii doctori cu care am lucrat sunt oameni și sunt persoane normale. Da, noi suferim de meteahna «profesor doctor», există un clasism (discriminare pe bază de clasă socială – n.r.) în România, ăsta e adevărul. Eu cred însă că atitudinea pornește din toate părțile: și din partea medicului, dar și a pacienților, a asistenților medicali sau a altor categorii de personal.”
Până în septembrie 2022, când a revenit în România, a lucrat la Istituto Clinico Città Studi di Milano, unde a avut de înfruntat perioada pandemiei de Covid-19.
În prezent, s-a întors definitiv la Brăila, pentru că „eram un pic împărțiți ca familie, soția rămăsese aici și eu eram acolo cu băiatul. Sunt și alte motivații de suflet”, a spus Laurențiu pentru care „acasă” este acolo unde s-a născut, a crescut și unde intenționează să trăiască pentru tot restul vieții.
Articolul despre Laurențiu Codesscu îl puteți citi în întregime aici: Cadru medical întors în Brăila după 17 ani în spitale italiene de top. „Aici avem meteahna «profesor doctor», acolo, marii medici sunt oameni normali”.
