Andrei Pleșa, un român în vârstă de 27 de ani, care a sărit pe șinele metroului din Londra, în stația Clapham Nord, a fost lovit mortal de un tren aflat în mișcare.
Cu numai câteva minute înainte de această tragedie, viața tânărului nostru conațional fusese salvată de un navetist, care l-a văzut întins pe liniile de tren în altă stație, dar Andrei s-a urcat apoi în metrou și a coborât la următoarea stație, unde în cele din urmă a fost lovit de tren.
Cu toate acestea, la doi ani și jumătate de la deschiderea anchetei în acest caz, a cărei ultimă audiere a avut loc miercuri, 16 noiembrie 2022, investigatorii britanici nu au putut stabili cu certitudine dacă a fost vorba de o sinucidere sau de un accident.
Andrei a murit pe loc atunci când a fost lovit de un tren subteran care circula cu o viteză de aproximativ 50 km/h, la apropierea sa de peronul stației Clapham Nord.
Cu puțin timp înainte, Andrei a sărit pe șine și s-a culcat pur și simplu pe ele în tunelul din stația de metrou situată în zona de sud a Londrei, după ce în prealabil consumase droguri, relatează MyLondon.
Inițial, Andrei ar fi sărit pe șinele metroului în stația Oval, unde se îmbarcase, dar atunci a fost salvat după ce un navetist a tras o alarmă de urgență. Un asistent de relații cu clienți TfL s-a apropiat de Andrei, pe care l-a descris ca fiind „agitat” și „dubios”.
Tânărul român a fost declarat ulterior apt pentru a continua călătoria și s-a îmbarcat în metroul care circula de la stația Oval pe linia de Nord către stația Clapham North.
La câteva minute de la sosirea sa în această stație de metrou, Andrei a sărit iar pe șine, dispărând astfel din raza vizuală a camerelor de supraveghere CCTV în jurul orei 9:58.
Medicul legist adjunct, Linda Jacobs, a declarat: „Andrei… a mers pe șine și s-a așezat pe ele în fața unui tren care venea din sens opus”.
Se crede că a fost lovit de trenul în mișcare la doar câteva minute după sosirea sa în gară și a fost declarat mort la fața locului de către un paramedic la ora 10:20.
Inițial, au existat incertitudini cu privire la identificarea lui Andrei din cauza lipsei de dovezi materiale. La vremea respectivă, Andrei nu purta niciun document de identitate oficial asupra lui și nu avea nici telefonul mobil, fapt pe care tatăl său l-a descris drept „ciudat”.
De asemenea, tânărul român nu avea niciun alt membru al familiei în Marea Britanie și era fără adăpost în acel moment.
Doar în urma unei ample activități desfășurate de către Poliția de Transport britanică, Interpol și cu ajutorul familiei sale, i s-a putut face identificarea.
„Nu ne-a spus niciodată ce a făcut”
În anii premergători morții sale, Andrei se înstrăinase de familia sa, deoarece se bănuia că suferea de probleme de sănătate mintală. A trăit în Italia pentru o mare parte a vieții sale, apoi la 24 de ani a plecat și s-a mutat în Belgia timp de aproximativ un an, pentru a locui cu sora lui.
Tânărul român a ajuns în Marea Britanie înainte de pandemia de COVID, cu spernța că își va găsi un loc de muncă, dar a întâmpinat dificultăți în această privință încă din momentul sosirii, datorită incapacității sale de a forma relații adecvate, potrivit ultimei audieri din anchetă.
Andrei a vrut să se întoarcă în România cu doar câteva luni înainte de moartea sa, dar familia sa nu a putut să-i trimită bani la timp pentru a facilita o revenire din cauza restricțiilor Covid, potrivit declarației tatălui său care susține că fiul său „nu a spus niciodată familiei sale care sunt planurile sale”.
Într-o declarație, tatăl lui Andrei a explicat: „Era rezervat… nu a avut niciodată o iubită. După 10 ani de școală era timid”. Andrei a fost trimis apoi la un psihiatru, care a spus că este „în regulă”.
Tatăl lui Andrei a continuat: „De când a plecat din Italia, ne-a spus foarte puține despre el. Fiul meu fuma țigări cu cannabis. L-am rugat să se întoarcă, dar a vrut să fie liber”.
De-a lungul timpului petrecut în Marea Britanie, Andrei a rămas fără adăpost, fiind cazat la azilul de noapte Lambeth, susținut de Thames Reach – o organizație de caritate dedicată sprijinirii celor fără adăpost.
Timpul petrecut la adăpostul de noapte l-a determinat să fie îndrumat către doctorul Jenny Drife, un psihiatru care lucrează cu oamenii fără adăpost din sudul Londrei.
Tânărul român a fost văzut pentru prima dată de dr. Drife și de echipa de sănătate mintală în februarie 2020. Dr. Drife a ridicat semne de întrebare cu privire la faptul că Andrei ar putea suferi de o dificultate de învățare, deși nu a pus un diagnostic oficial al vreunei afecțiuni formale de sănătate mintală.
Dr. Drife a menționat că Andrei este foarte dornic să-și găsească un job, lucru pe care nu l-a putut face din cauza pandemiei. În cele din urmă, el a fost externat, deși dr. Drife a recomandat ca echipa organizației Thames Reach să-l recomande din nou pe Andrei în cazul în care comportamentul său va fi același.
O altă sesizare a fost făcută pe 3 aprilie 2020, cu doar câteva zile înainte de moartea lui Andrei, deși era prea târziu și nu a fost văzut niciodată de dr. Drife sau de echipa de suport pentru sănătate mintală în urma acestei sesizări.
Până în acel moment, Andrei începuse să prezinte „expuneri comportamentale bizare”, după cum le-a descris medicul legist adjunct Linda Jacobs.
Dr. Drife a povestit la ultima audiere a anchetei despre tendința lui Andrei de a „alinia mucurile de țigară de-a lungul peretelui” și că a început să aibă conflicte în relațiile cu colegii săi din azilul de noapte. La un moment dat, Andrei „stătea nemișcat în mijlocul drumului, părând nevăzut de pericolele din jurul lui”.
El a fost, de asemenea, considerat a fi un consumator obișnuit de droguri, consumând canabis, cocaină și metamfetamină, în special.
În timp ce toxicologul a stabilit că acest lucru ar fi putut influența decizia sa de a lua decizii, medicul legist adjunct Jacobs a declarat că nu există suficiente dovezi pentru a evidenția amploarea și frecvența consumului său de droguri.
Tot în cadrul ultimei audieri, au fost dezvăluite procedurile care sunt în vigoare în stațiile de metrou din Londra, deoarece medicul legist adjunct Jacobs a încercat să stabilească dacă s-ar fi putut face ceva mai mult în legătură cu prevenirea morții lui Andrei, evaluând nivelul de semnalizare și numărul de camere de supraveghere CCTV de la stația unde a avut loc tragedia.
Angus Draper, managerul London Underground Safeguarding din cadrul Transport for London a declarat că nu există „o alertă automată” atunci când un pasager intră pe peron în orice stație.
În schimb, Draper a spus: „Oamenii pot apăsa butonul de ajutor pentru clienți… există un buton de urgență. Acest lucru aduce camera la monitor și managerul ar fi avut o vedere (a peronului – n.r.)”.
Între timp, Draper a subliniat modul în care personalul TfL primește un curs de formare de două ore pentru a facilita prevenirea suicidului într-o stație de metrou.
Personalul este învățat cum să recunoască semnele și simptomele unei persoane care prezintă tendințe suicidare, a spus Draper, precum și cum să „păstreze calmul atunci când vorbește cu cineva care ar putea fi sinucigaș”.
Concluzia rămâne deschisă
În concluziile sale finale cu privire la moartea lui Andrei, medicul legist adjunct Jacobs, a spus: „La 7 aprilie 2020, Andrei a murit când a fost lovit și ucis de un tren de metrou care se apropia. A intrat în tunelul de metrou și s-a culcat pe șinele acestuia”.
Ea a adăugat că o investigație a Poliției britanice de transport a constatat că „nu a existat nicio implicare a unei terțe părți”.
Deși în sistemul lui Andrei exista metamfetamină în momentul morții sale, conform raportului de toxicologie, medicul legist adjunct Jacobs a spus că „nu consideră sustenabil că a fost un deces legat de droguri”.
Acest lucru s-a datorat unei cantități insuficiente de dovezi cu privire la amploarea consumului de droguri recreative efectuat de Andrei.
De asemenea, Jacobs s-a gândit dacă moartea lui Andrei nu cumva ar fi fost un accident. În mod special, ea a luat în considerare aparenta incapacitate a lui Andrei de a recunoaște uneori pericolul, și a analizat în ce măsură el știa consecințele depline ale culcării sale pe șinele de tren, având în vedere preocupările legate de sănătatea lui mintală, deși a concluzionat că moartea lui nu poate fi considerată un accident.
Propunerea finală luată în considerare de medicul legist adjunct Jacobs a fost moartea prin sinucidere, deși a ajuns la concluzia că nu există suficiente dovezi că a avut intenția de a face acest lucru.
În consecință, s-a ajuns la o concluzie deschisă, ceea ce înseamnă că nu există suficiente dovezi pentru a decide exact cum a survenit moartea.
