Citesc tot mai des pe paginile de Facebook ale unora sau în grupuri, că în străinătate cel mai mare dușman al românului este tot românul.
Acum, dacă aș da anii înapoi și prin prisma experiențelor, cred că afirmația în cauză nu are deloc o bază reală. Pentru că și în țară existau persoane care făceau rău, și în țară existau patroni care te umileau, vecini sau așa-ziși prieteni invidioși, și în țară existau răutăți între rude, și în țară întâlneam persoane care își făceau interesul cu tine, colegi invidioși care nu se dădeau în lături să îți pună o vorbă „bună” la șeful tău și încă multe alte aspecte de gen.
Cred că în realitate nu contează pe ce pământ trăiești ca să fii un om bun sau un om rău. Suntem noi care alegem să fim buni sau răi. Suntem noi cei ce alegem să facem fapte bune sau să stăm deoparte. Care alegem să avem prieteni buni sau răi, invidioși sau cărora le permitem să se folosească de noi. Suntem noi care permitem toate acestea, pentru că nu ne focalizăm pe aspectele pozitive, pentru că ne este mai ușor să demolăm în loc să construim. Pentru că uneori mai putem greși, alegând să gândim cu inima. Și tot noi suntem cei care ne-o luăm în freză atunci când realizăm că am acordat încredere cuiva care nu o merita.
Toate acestea nu depind de locul în care ne aflăm, ci de felul în care ne alegem prioritățile și oamenii cu care decidem să interacționăm. Alegi să ajuți, îți pasă de alții și gândești că poate tu ești un pic mai norocos. Doar că uneori constați că ai fost folosit, iar tu trebuie să fii pregătit pentru asta. Este o lecție pe care o primim, Universul ne atenționează că nu trebuie să mai greșim!
În final, felul în care relaționăm, felul în care ne arătăm admirația, iubirea, disponibilitatea, totul se întoarce la noi… ca să ne învețe ceva. Unii spun: „Găsește oamenii buni și îndepărtează-te de cei răi.” Eu spun: „Găsește binele din oameni și ignoră răul din ei.”
Buni sau „răi”, oriunde v-ați afla în lume, faceți astfel încât să vă meargă totul așa cum vă doriți!
Petra Iosub – Italia
